INCULEŢ, Ion C. (1884-1940) Om politic basarabean
*Franc-mason roman
*Foto:Licenta PEXELS
A urmat seminarul teologic la Chişinău şi studii universitare la Juirev (Rusia). Participă la Revoluţia rusă din februarie-martie 1917, fiind membru al Sovietului deputaţilor muncitori şi ţărani din Petrograd. Urmând sfatul lui Kerenski (şi el mason), revine la Chişinău în august 1917, ca membru al Sovietului provincial al deputaţilor ţărani şi comisar gubernial al Basarabiei. La 21 noiembrie 1917 devine preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, iar din 1918, deputat în Parlamentul României, ministru al portofoliilor Sănătăţii, de Interne, de Stat, al Comunicaţiilor, şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1936-1937). Membru corespondent (1909) şi membru titular (1918) al Academiei Române. La 26 mai 1919 şi-a pronunţat discursul de recepţie intitulat “Spaţiul şi timpul în noua lumină ştiinţifică”, pe care l-a început astfel: „Adânc emoţionat, iau cuvântul. Fiu al Basarabiei, al unei părţi locuite de români, cari nici cu gândul cel mai îndrăzneţ nu aşteptau să se întoarcă la sânul neamului, eu acuma stau în mijlocul dv. nu numai ca o idee de unitate naţională, nu numai ca un simbol al Unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Ştiinţa este internaţională şi ca să devie naţională trebuie ca ideile ei să intre şi să domine în adâncimea maselor poporului, care colorează ideile acestea cu deosebirile lui“.
Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. A fost Mare Maestru al Franc-Masoneriei române.
A urmat seminarul teologic la Chişinău şi studii universitare la Juirev (Rusia). Participă la Revoluţia rusă din februarie-martie 1917, fiind membru al Sovietului deputaţilor muncitori şi ţărani din Petrograd. Urmând sfatul lui Kerenski (şi el mason), revine la Chişinău în august 1917, ca membru al Sovietului provincial al deputaţilor ţărani şi comisar gubernial al Basarabiei. La 21 noiembrie 1917 devine preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, iar din 1918, deputat în Parlamentul României, ministru al portofoliilor Sănătăţii, de Interne, de Stat, al Comunicaţiilor, şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1936-1937). Membru corespondent (1909) şi membru titular (1918) al Academiei Române. La 26 mai 1919 şi-a pronunţat discursul de recepţie intitulat “Spaţiul şi timpul în noua lumină ştiinţifică”, pe care l-a început astfel: „Adânc emoţionat, iau cuvântul. Fiu al Basarabiei, al unei părţi locuite de români, cari nici cu gândul cel mai îndrăzneţ nu aşteptau să se întoarcă la sânul neamului, eu acuma stau în mijlocul dv. nu numai ca o idee de unitate naţională, nu numai ca un simbol al Unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Ştiinţa este internaţională şi ca să devie naţională trebuie ca ideile ei să intre şi să domine în adâncimea maselor poporului, care colorează ideile acestea cu deosebirile lui“.
Nu se cunosc (încă) locul şi data iniţierii sale. A fost Mare Maestru al Franc-Masoneriei române.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu