Cantonul Cheia - curmătura Stogşoare - ,,La Lac" - şaua Prislopel - Plaiul Piatra Tăiată - Băile Olăneşti
Marcaj: bandă roşie
pînă în şaua Prislopel; cruee roşie:
şaua Prislopel – Băile Olăneşti.
Durată: 5½ - 6½ ore.
Traseu recomandat numai vara
Trasee de legătură: 17 şi 19
Acest itinerar este trasat numai pe culme, paralel cu valea Olăneştilor, şi prezintă avantajul unor privelişti excelente spre abrupturile Builei şi munţilor din bazinul Olăneşti, Rariţa, ornamentaţi şi ei cu numeroase stînci ciudat sculptate. Părăsim valea ,,fără ieşire" în care se află cantonul Cheia; mai sus de gura văii Comarnica, poteca traversează pîrîul pe malul stîng şi, prîntre lăstarii de fag sau pădure, ajunge într-o poieniţă. Un culoar paralel cu pîrîul aminteşte de terasamentul unei vechi linii înguste de cale ferată. Un indicator turistic este plasat la ramificaţia traseelor 18 şi 20. În timp ce poteca traseului 20 (triunghi roşu) va urmări terasamentul, paralel cu firul apei, poteca noastră o ia la dreapta, perpendicular pe firul văii, spre panta împădurită (traseu comun 17 şi 19). Dincolo de poiană încep serpentinele între pantele Stogului şi abruptul Stogşoarelor pînă ce cîştigă înălţime de peste 300 m. După 1-1¼ oră de urcuş tăiem printr-o poiană cu brusturi şi ieşim în curmătura Stogşoare (cca 1140 m). Din strîmta curmătură trecem pe versantul opus în serpentine strînse, apoi, de lîngă pereţii Stogşoarelor, pornim spre stînga în direcţia nord-est (potecă bună, marcaj bun). Traversăm de-a coasta făgetul Stogului şi, apropiindu-ne de culmea lui sud-estică, cotim spre dreapta. Prin spaţiul dintre falnicii fagi se vede acoperişul refugiului ,,La Lac" (870 m). Aici, la izvoraşul firav din fundul gropii (în stînga), ne vom umple bidoanele pentru lungul parcurs de culme spre Băile Olăneşti. Din şaua ,,La Lac" poteca urcă cca 10 min. ocolind pe stînga vîrful Sterpu (908 m), apoi intră pe creasta stîncoasă şi îngustă cu o privelişte minunată spre Stogşoare şi Vînturariţa. Urmează o coborîre precipitată printr-un culoar şi o poiană pînă în şaua Prislopel (790 m), răspîntie de trasee şi poteci. De la troiţă poteca de culme reintră în pădure pe la vestul culmii; urmează o mică şa, un gurgui, o nouă şa cu rarişte şi lespezi înierbate; poteca ocoleşte pe la est un pisc din Muntele Calului (930 m), pe care-l depăşeşte printr-o strungă. Revenim pe culme în şaua Genunchiul Calului şi urcăm prin pădure cîteva serpentine pînă în vîrful Genunchiul Calului (927 m). Din pisc poteca se frînge sub stîncărie şi coteşte pe brînă, pe dreapta, într-o altă strungă spectaculoasă (905 m) cu privelişte spre culmile Buila şi Vioreanu. Pe dosul muntelui, pantele cu ienupăr se înclină şi silesc poteca la serpentine pentru a recîştiga în stînga linia de culme. Ocolim la est muntele Alionte, cu cioaca acoperită cu molid şi apoi coborîm uşor pe culmea muntelui Piatra Tăiată. În răsărit avem privelişte interesantă spre ,,babele" din Plaiul Icoanei. Depăşim Vîrful Pietrii (940 m) şi ieşim la marginea unei imense zone defrişate. Pe latura sudică a zonei, mai jos de creastă, se află un refugiu de vînătoare, cu pridvor, adăpost bun pentru vreme rea. Poteca reintră în pădure, trece o şa (cca 825 m) şi peste Pietrele lui Bot (stînci de gresie). La sud de acestea, dintr-un luminiş, poteca largă părăseşte culmea abătîndu-se pe versantul vestic al Pietrelor lui Bot. La prima culme evităm o potecă ce coboară la dreapta prin Plaiul lui Pahome şi traversăm o serie de izvoare. Revenim treptat la stînga, pe culme, trecem peste o lespede mare cu jgheab (punct de belvedere) şi ocolim un gurgui împădurit pe la vest. Din şaua următoare poteca se abate spre dreapta în arc de cerc, pînă pe umărul muntelui Gurguiatc (poiană şi troiţă) cu izvor în apropiere. În stînga se vede o imensă plantaţie de larice. Poteca, pe alocuri înnisipată, trece pe faţa estică, apoi coboară pe deasupra localităţii Gurguiata, pe lîngă gardul plantaţiei fără să ajungă spre casele localnicilor. Din dreapta urcă un drum de căruţă, care aproape atinge şaua Gurguiata (cca 760 m). Traseul marcat părăseşte definitiv culmea şi se abate pe lîngă o casă singuratică pe o potecă, mai întîi la un izvor, apoi prin pădure pînă în şoseaua forestieră de pe valea Olănesti, în aval de podul de lîngă Sanatoriul de copii Comanca; de aici mai sînt 2 km pînă în staţiunea Băile Olăneşti.
Marcaj: bandă roşie
pînă în şaua Prislopel; cruee roşie:
şaua Prislopel – Băile Olăneşti.
Durată: 5½ - 6½ ore.
Traseu recomandat numai vara
Trasee de legătură: 17 şi 19
Acest itinerar este trasat numai pe culme, paralel cu valea Olăneştilor, şi prezintă avantajul unor privelişti excelente spre abrupturile Builei şi munţilor din bazinul Olăneşti, Rariţa, ornamentaţi şi ei cu numeroase stînci ciudat sculptate. Părăsim valea ,,fără ieşire" în care se află cantonul Cheia; mai sus de gura văii Comarnica, poteca traversează pîrîul pe malul stîng şi, prîntre lăstarii de fag sau pădure, ajunge într-o poieniţă. Un culoar paralel cu pîrîul aminteşte de terasamentul unei vechi linii înguste de cale ferată. Un indicator turistic este plasat la ramificaţia traseelor 18 şi 20. În timp ce poteca traseului 20 (triunghi roşu) va urmări terasamentul, paralel cu firul apei, poteca noastră o ia la dreapta, perpendicular pe firul văii, spre panta împădurită (traseu comun 17 şi 19). Dincolo de poiană încep serpentinele între pantele Stogului şi abruptul Stogşoarelor pînă ce cîştigă înălţime de peste 300 m. După 1-1¼ oră de urcuş tăiem printr-o poiană cu brusturi şi ieşim în curmătura Stogşoare (cca 1140 m). Din strîmta curmătură trecem pe versantul opus în serpentine strînse, apoi, de lîngă pereţii Stogşoarelor, pornim spre stînga în direcţia nord-est (potecă bună, marcaj bun). Traversăm de-a coasta făgetul Stogului şi, apropiindu-ne de culmea lui sud-estică, cotim spre dreapta. Prin spaţiul dintre falnicii fagi se vede acoperişul refugiului ,,La Lac" (870 m). Aici, la izvoraşul firav din fundul gropii (în stînga), ne vom umple bidoanele pentru lungul parcurs de culme spre Băile Olăneşti. Din şaua ,,La Lac" poteca urcă cca 10 min. ocolind pe stînga vîrful Sterpu (908 m), apoi intră pe creasta stîncoasă şi îngustă cu o privelişte minunată spre Stogşoare şi Vînturariţa. Urmează o coborîre precipitată printr-un culoar şi o poiană pînă în şaua Prislopel (790 m), răspîntie de trasee şi poteci. De la troiţă poteca de culme reintră în pădure pe la vestul culmii; urmează o mică şa, un gurgui, o nouă şa cu rarişte şi lespezi înierbate; poteca ocoleşte pe la est un pisc din Muntele Calului (930 m), pe care-l depăşeşte printr-o strungă. Revenim pe culme în şaua Genunchiul Calului şi urcăm prin pădure cîteva serpentine pînă în vîrful Genunchiul Calului (927 m). Din pisc poteca se frînge sub stîncărie şi coteşte pe brînă, pe dreapta, într-o altă strungă spectaculoasă (905 m) cu privelişte spre culmile Buila şi Vioreanu. Pe dosul muntelui, pantele cu ienupăr se înclină şi silesc poteca la serpentine pentru a recîştiga în stînga linia de culme. Ocolim la est muntele Alionte, cu cioaca acoperită cu molid şi apoi coborîm uşor pe culmea muntelui Piatra Tăiată. În răsărit avem privelişte interesantă spre ,,babele" din Plaiul Icoanei. Depăşim Vîrful Pietrii (940 m) şi ieşim la marginea unei imense zone defrişate. Pe latura sudică a zonei, mai jos de creastă, se află un refugiu de vînătoare, cu pridvor, adăpost bun pentru vreme rea. Poteca reintră în pădure, trece o şa (cca 825 m) şi peste Pietrele lui Bot (stînci de gresie). La sud de acestea, dintr-un luminiş, poteca largă părăseşte culmea abătîndu-se pe versantul vestic al Pietrelor lui Bot. La prima culme evităm o potecă ce coboară la dreapta prin Plaiul lui Pahome şi traversăm o serie de izvoare. Revenim treptat la stînga, pe culme, trecem peste o lespede mare cu jgheab (punct de belvedere) şi ocolim un gurgui împădurit pe la vest. Din şaua următoare poteca se abate spre dreapta în arc de cerc, pînă pe umărul muntelui Gurguiatc (poiană şi troiţă) cu izvor în apropiere. În stînga se vede o imensă plantaţie de larice. Poteca, pe alocuri înnisipată, trece pe faţa estică, apoi coboară pe deasupra localităţii Gurguiata, pe lîngă gardul plantaţiei fără să ajungă spre casele localnicilor. Din dreapta urcă un drum de căruţă, care aproape atinge şaua Gurguiata (cca 760 m). Traseul marcat părăseşte definitiv culmea şi se abate pe lîngă o casă singuratică pe o potecă, mai întîi la un izvor, apoi prin pădure pînă în şoseaua forestieră de pe valea Olănesti, în aval de podul de lîngă Sanatoriul de copii Comanca; de aici mai sînt 2 km pînă în staţiunea Băile Olăneşti.
Foto:Wikimedia Commons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu