Cheia-Izvorul Frumos-Schitul Pahomie-Schitul Patrunsa-Barbatesti(muntii Capatanii)

Cheia - Izvorul Frumos - schitul Pahomie - schitul Pătrunsa - Bărbăteşti

Marcaj: cruce roşie

Durată: 6 ¾ - 7½ ore

Traseu recomandat numai vara.

Trasee de legătură: 24, 25 şi 26




Pe latura sud-estică creasta Buila - Vînturariţa are ca puncte de acces localităţile Cheia şi Bărbăteşti, legate recent prin marcaj cruce roşie (provenit dintr-un marcaj iniţial bandă roşie). Acest traseu, pe lîngă frumuseţea sa, face legătura cu traseele de urcuş spre curmătura Oalelor (traseul nr. 24), şaua Vioreanu (traseul 25) şi curmătura Builei (traseul 26).
Folosim aproape în întregime drumul forestier de pe Cheia, pe o lungime de cca 9 km, şi cel de pe Comarnice încă 1,5 km. De la staţia I.T.A. Cheia (380-480 m alt.) traseul merge pe şosea iar de la ultimele case, pe drumul forestier; valea îngustă şi întortochiată se lărgeşte puţin după aproape 5 km la schitul Ezer (cca 450 m) aşezat la poalele Plaiului lui Pahomie; depăşeşte pe rînd gura văii Capului şi gura văii Lunga (case forestiere). În faţă avem privelişte spre coama dealurilor şi crestele pleşuve ale culmilor Vînturariţa şi Vioreanu.
După 7,8 km depăşim văile Cracu Tisei, apoi intrăm într-un scurt defileu, în care pîrîul Cheia se repede pe praguri stîncoase amintind genunile de sub Stogşoare. După mai bine de 2 ore de urcuş ajungem la confluenţa cu pîrîul Comarnice, sau Izvorul Frumos (cca 680 m), lîngă o troiţă.
ATENŢIE! Traseul pe valea Cheii, în amonte, este interzis (tablă de interdicţie). Chiar dacă mai apar unele semne roşii, nu recomandăm urmărirea lor, deoarece valea Cheii, extrem de sălbatică, prezintă în Cheile Recea dificultăţi alpine.Traseul intra pe valea Comarnicele din Cheia, pe drumul de tractor, avînd în faţă priveliştea pereţilor Vioreanu care de aici par inaccesibili. După 1,5 km drumul se termină la marginea pădurii (la cca 800 m alt). Urmărim marcajul prin pădure (15 min.) pînă la ramificaţia cu poteca spre stîna „Din Oale" (traseul 24). Cotim la stînga, depăşim două vîlcele şi ajungem la izbucul şi cascada Izvorului Frumos, splendidă apă ce răzbate din tainele carstului Vioreanu. Trecem apa şi sosim la poarta schitului Pahomie (820 m) situat într-un loc deosebit de sălbatic. Schitul Pahomie a fost construit într-o primă formă în anul 1684 de monahul Pahomie. Pictura actuală aparţine pictorului Stan Hermeneanu.
Poteca ocoleste schitul pe la sud, traversează un izvor, apoi urcă prin pădure aproape 10 min. pînă la ,,Muchia Frumoasă", loc unde se află o săgeată şi ramificaţia traseului 25 (cca 930 m alt.). Poteca, deşi nu se apropie prea mult de stîncărie, oferă privelişti frumoase spre toate văile de abrupt. Coborîm printr-o zonă defrişată pe versantul sud-vestic, traversînd firicele de apă şi urcăm pe culmea Piciorul Mărului. Aici poteca ocoleşte pe la nord o cabană părăsită şi coboară la un alt pîrîiaş, intrînd în pădure. Coborîm panta ocolind mocirlele de la izvorul Pîrîului Mărului. După ce traversăm culmi împădurite sau poieniţe, locuri deosebit de frumoase dominate de vîrful Buila, lăsăm spre stînga o potecă la stînă, trecem printr-o înşeunare, apoi prîntre fîneţele din preajma muntelui Pătrunsa şi pe lîngă şipotul din poiană unde se află schitul Pătrunsa (980 m). După cca 150 m, poteca ajunge pe piciorul povîrnit şi golaş al muntelui Albu, loc în care, de la săgeată, se desprinde, spre nord-vest, firul traseului 26. Locul de popas este excepţional. Claia Ţucla, peretele Casei de Piatră, dulcile poiene zmălţuite cu flori, cocheta clădire a schitului, calcarele frumos dăltuite din sus de potecă ş.a. constituie un adevărat paradis pentru odihnă.
Culegînd şi poteca dinspre Casa de Piatră (traseul 26) ne vom menţine riguros pe culme pînă la confluenţa Otăsăului cu Pîrîul Mărului. Din şaua din Pătrunsa, poteca urcă pe ,,gîlma" dealului oferind cea mai plăcută imagine asupra Ţuclei. Coborîm fără complicaţii de orientare pe muchia cu lăstărişuri şi pîlcuri de pădure pînă la cca 600 m alt, la apa Otăsăului. Mai jos cu 50 m Otăsăul primeşte afluent pe Pîrîul Mărului (loc de popas). De aici poteca se menţine pe lîngă apa ce curge molcom; trece pe malul stîng, ocolind pe sus micul defileu al Otăsăului cu cascade şi praguri care înspumează temporar liniştea pîrîului. Coboară lîngă apă şi trece pe malul drept în poiana de la gura Tisei, de unde intră pe un drum forestier. La troiţă (izvor) trece podul peste Otăsău şi intră în localitatea Bărbăteşti.

Foto:Wikimedia Commons