Comuna Romanesti-Balta Calda-Pestera cu Apa-Motelul Valea lui Liman(muntii Poiana Ruscai)

Comuna Românesti - Balta Calda - Pestera cu Apa - Motelul Valea lui Liman

-TRASEU NEMARCAT-

Posibilitati de acces: din DN68 A, de la comuna Cosava, 4 km drum asfaltat pîna la Românesti.

Distanta: 17 km

Durata: 5 ore

Caracteristici: traseu usor pe drum de care, pe vale si pe culme. Vizitarea pesterii de la Românesti. sosea asfaltata pe ultimii 4,5 km, de la comuna Tomesti la Valea lui Liman. In zona de culme pot interveni unele dificultati în orientare. Diferenta de nivel: 330 m.






In cazul în care autobuzul nu opreste în apropierea podului peste Bega Poienilor, situat între comunele Margina si Românesti, coborîm în Românesti si venim pe sosea înapoi circa 1 km. In comuna, la circa 150 m la est de drum, pe un dîmb înconjurat de livezi, se afla o biserica de lemn cu pridvor si urme de pictura neobizantina, construita în secolul XVII. Cu 120 m înainte de a ajunge la podul mentionat, observam în stînga soselei o troita. La 20 m mai departe, tot pe stînga, doi bolovani vopsiti în alb indica locul unde la dreapta noastra se desprinde drumul spre ,,Balta calda". Urmînd aceasta cale, traversam un cîmp cultivat si dupa 300 m intram în incinta manastirii "Izvorul Miron", cunoscuta si sub denumirea de manastirea "Balta calda". Lînga o biserica mica din lemn tencuit, construita între 1911 - 1929, urmînd sa fie pictata în exterior în anii urmatori, se afla un bazin circular alimentat de un izvor hipotermal cu un debit puternic. Apa acestui bazin, denumit de popor ,,Balta calda", este slab carbogazoasa si pastreaza în tot timpul anului o temperatura constanta de 19OC. Scurgerea se face prin mai multe bazine pentru care exista intentia de a fi valorificate prin înfiintarea unei crescatorii de peste. Incercari efectuate în acest sens de calugari au aratat însa aparitia unor malformatii la clean, manifestat prin cresterea proeminenta a ochilor. Unul din micile bazine de apa calda este acoperit de nuferi (locul poate fi recomandat pentru instalarea cortului). Pentru a continua traseul spre pestera cu apa, parasim incinta manastirii spre nord, prin poarta principala, si urmam spre dreapta un drum pietruit. Dupa 100 m ajungem în drumul nemodernizat care leaga localitatile din valea Bega Poienilor (Pietroasa, Crivina, Poieni, Farasesti) cu soseaua asfaltata spre DN 68 A. Cotim la dreapta si urmam spre sud pe o distanta de 1,5 km drumul catre Poieni, pîna la confluenta cu primul afluent mare stîng - Valea Pustînii. Aici parasim valea Bega si continuam spre dreapta pe drumul spre Farasesti care urca pe valea Pustinii. Dupa circa 2 km valea face un cot în unghi drept spre est. In apropiere vedem o cariera mica si o poteca nemarcata în versantul stîng (în dreapta noastra). Pentru a ajunge la pestera urcam pieptis pe aceasta poteca o diferenta de nivel de 105 m prin padure. Pestera de la Românesti, cunoscuta de localnici sub denumirea de ,,Pestera cu apa", este sapata în rocile calcaroase si dolomitice din versantul nordic al Dealului lui Filip, numit si ,,Dosu Pesterii". Planul topografic al pesterii (vezi p. 31) a fost ridicat în 1963 cu ocazia primelor cercetari speologice moderne efectuate în Poiana Rusca de st. Negrea, A. Negrea, V. Sencu si L. Botosaneanu (1965). Pestera se afla la cota 340 m si are o lungime totala de 370 m. Este o pestera orizontala fosila sapata de ape cîndva, în trecutul geologic, în lungul unor fisuri tectonice. Intrarea, orientata spre NNV, este lata de 9,5 m si înalta de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuza pîna la circa 70 m. Pe aceasta portiune peretii sînt înverziti de alge. Pestera este alcatuita dintr-o galerie dreapta, de mari dimensiuni, cu largiri în dreptul intersectiei fisurilor din rocile calcaroase si dolomitice. Cea mui mare largime, numita ,,Sala liliacilor", apare în a doua jumatate a galeriei, formata într-o brecie tectonica. Inaltimea golului carstic atinge 20 m. Lateral, pornesc mai multe culoare atît orizontale cît si ascendente sau descendente care fie ca se închid repede, fie ca devin de nepatruns prin îngustare. Pestera este umeda, iar apa de infiltratie, destul de abundenta, alimenteaza cîteva baltoace formate pe argila sau pe roca. Numeroase blocuri desprinse din tavan zac pe planseu în special în ,,Sala liliecilor". Tot în aceasta sala se afla un depozit de guano exploatat partial în trecut. Pestera nu este bogata în stalactite, stalagmite sau alte ornamentatii naturale. In parte, acestea au fost deteriorate de localnici si de turisti. Merita a fi mentionata o coloana de 7 m înaltime numita "Tibia si peroneul". In zona intrarii în pestera, sapaturi arheologice au scos la iveala un depozit de cereale, ceramica neolitica apartinînd culturilor Tisa si Cotofeni si o vatra care a fost reconstituita si expusa la muzeul din Timisoara. Au fost gasite, de asemenea, resturi scheletice ale ursului de pestera (Ursus spaeleus). Conditii de vizitare: pestera este neocrotita si neamenajata, vizitata adesea de localnici si turisti. Temperatura: 6,5°C în partea mijlocie, 8,4°C în "Sala liliecilor". Umezeala mare, lipsa de curenti de aer sesizabili. Este usor de parcurs cu o lampa si materialul de protectie obisnuit. Atentie la guanoul umed si lunecos din "Sala liliecilor"! Timp de vizitare: ½ ora. Pentru a continua traseul spre Tomesti, urcam de la pestera pe o poteca în versantul împadurit pîna în dreptul unei sei mici cu o poiana, situata imediat la sud de dealul Merisorul. De aici urmam spre stînga (est) un drum de culme prin padure, care ne conduce pe curba de nivel într-o poiana situata pe golul de deal dintre: Valea Pustînii si afluentul ei stîng amonte de pestera - Valea Pîlcului. Cotim spre dreapta si urcam culmea pe directia sud-vest, urmînd un drum ce urca în culme din valea Pîlcului. Este vechiul drum al sticlarilor spre fabrica de sticla din Tomesii. Primele doua sute de metri le parcurgem prin padure, apoi intram într-o poiana îngusta lunga de 1 km. Dupa ce se termina poiana, drumul coteste spre dreapta (SV), pentru a evita urcusul pe vîrful Scalinului (607 m) si ajunge pe creasta spre dealul Cornul. In saua din fata acestui deal împadurit (la circa 1 km de la culmea Scalinului), drumul coteste spre stînga si coboara 300 m într-o poiana larga, din care dupa alti 300 m intra iar în padure. Mergem în continuare 600 m, apoi începem sa coborîm spre o mica sa, din care drumul coteste spre stînga, pentru a urmari o culme secundara pîna în valea Cornetului. Continuam drumul pe aceasta vale spre aval. Dupa 900 m ajungem în soseaua asfaltata din comuna Tomesti. Din acest loc nu mai sînt dificultati de orientare. Urmam spre sud (amonte) valea Bega Luncanilor pe soseaua asfaltata pîna la destinatie. Dupa 2 km ajungem în dreptul blocurilor noi din Tomesti si trecem pe lînga fabrica de sticla, una din cele mai vechi de acest gen din tara. In amonte de colonia fabricii, instalata într-o zona cu lunca larga, lunga de 0,5 km, valea se îngusteaza brusc în dreptul unui cot al drumului. In acest loc patrundem în masivul de roci calcaroase si dolomitice de la Luncani. La 300 m amonte de fabrica de sticla, în versantul abrupt din dreapta vaii Bega, sub cleantul numit Stînca lui Florian, se afla la 2 m deasupra talvegului ,,Pestera din Stînca lui Florian". Este o pestera fosila mica, lunga de numai 10 m. Planseul, acoperit cu sol de padure, este orizontal. Pestera a luat nastere prin largirea de catre ape a unui sistem de diaclaze din rocile carbonatice alb-galbui dispuse în bancuri. Numai partea terminala a pesterii este obscura (vezi p. 32). Dupa cotul amintit, în dreapta noastra se ridica, asemenea unei piramide, o stînca ruiniforma constituita din strate verticale de calcare rubanate (Calcarele de Tomesti). In continuare, valea descrie coturi largi si adînc sapate în roci dolomitice. La 1,5 km amonte de fabrica de sticla ajungem la motelul ,,Valea lui Liman", situat pe valea cu acelasi nume, aproape de confluenta cu Bega Luncanilor. 

Foto:Wikimedia Commons