luni, 23 iulie 2012

Manastirea Locurele

Manastire de calugari
Adresa: Lainici, jud. Gorj
Ctitor: Lupu Stolojan si C. Cartianu
Anul zidirii: 1852
Hramul: Schimbarea la faþa

Mănăstirea Locurele: Istoric

A fost schit, ținând de Mănăstirea Lainici.

Schitul din lemn a fost ctitorit între anii 1850-1852. Între anii 1855-1858 a fost clădit din cărămidă, de aceiași ctitori, care s-au calugărit, luându-și numele de Luca și Cleopa. Noul lăcaș a fost sfințit în 1860. Biserica e construită în plan trilobat, cu turla din fețe poligonale și fără ferestre și a fost pictată între anii 1892-1897, când a fost renovată.
Credincioșii care vin să se roage la Mănăstirea Lainici și nu urcă spre vârful mntelui Gropu, la Locurele, au ce regreta. Se parcurge ușor un drum de 4,5 km la nord de mănăstire, pietruit, care șerpuiește printre copacii pădurii. După o jumătate de oră demers spre schit, la o serpentină, uitându-ne în dreapta, întâlnim un tablou al naturii de o asemenea frumusțe că ne pironește locului, pentru că ochii nu se mai satură privind. Sunt coamele muntoase când mai zvelte, când mai teșite, împădurite, și apoi văile dintre ele. În sfârșit, ajunși în apropierea mănăstirii, se aud tălăngile vacilor care pasc iarba bogată. Mănăstirea Locurele se află într-o poiană largă din mijlocul pădurii, la altitudinea de 780 m.
Scurt istoric: Își trage numele de la „Locurel”, poeniță de munte, dar pisania se referă la sfântul schit cu numele de „Locuri Rele”, ceea ce ne face să presupunem că, odată cu vremea, prin pronunție, a devenit „Locurele”. A fost întemeiat în anii 1850-1852 de doi preoți din Târgu Jiu, C-tin Cartianu și Costache Lupu Stolojan, călugăriți sub numele de Cleopa,respectiv Luca. Primul schit a fost din lemn, dar între anii 1855-1859 aceiași călugări l-au clădit din cărămidă, așa cum se vede și astăzi.. Aici s-au nevoit schimnicii iubitori de asceză și liniște, într-o desăvărșită înstrăinare, liniște,post și neîncetată rugăciune. În prezent formează o obște cu mănătirea Lainici. S-a sfințit la 31 martie 1860 cu hramul „Schimbarea la față”. Între anii 1892-1897 a fost reparat și zugrăvit din nou cu ajutorul și binecuvântarea episcopului Ghenaide Enăceanu al Eparhiri Râmnic- Noul Severin, și prin stăruința și osârdia Ieromonahului Dionisie Ștefănescu. Părăsit în timpul primului Război Mondial,a fost refăcut în 1957 de Calinic Cărăvan, stareț al Mănăstirii Lainici. În 1966 s-a renovat pardoseala, din scândură, apărând ferestre noi și uși din lemn de stejar. Grija lucrărilor a avut-o Ieromonahii Gherescu și Mihail.
Aprecieri tehnice: Biserica are formă trilobată cu o turlă pe pridvor de formă pătrată. Catapeteasma este de zid. Naosul se delimitează de pronaos printr-un zid care ajunge până la plafon și care lasă o deschidere cât o ușă mai înaltă. Pridvorul este închis și pictat. Ușa de la intrarea în pridvor este în două canaturi, masivă, din lemn.Altarul este luminat de o fereastră pe zidul de răsărit și de câte o fereastră pe zidurile din dreapta și din stânga. Ferestrele sunt duble, cu bare metalice între ele. Naosul și pronaosul primesc fiecare lumina de la câte o fereastră din dreapta și din stânga zidurilor, iar pridvorul de la două ferestre mai mari decât celelalte, așezate în față, în dreapta și în stânga ușii. Clopotnița se află în dreapta bisericii, liită de ea. Este din lemn, susținută de patru stâlpi foarte groși din zid. Acoperișul este din tablă albă. Are o streașină foarte largă. Pereții văruiți în alb, au în unele locuri firide superficiale.
Pictura este originală, executată în 1897 de pictorul Ioan Oprișan. Se păstrează bine în pronaos, pe tâmplă și pe ușile împărătești. La intrarea în pronaos, în dreapta și în stânga sunt pictați Sfinții Apostolo Petru și Pavel. Se mai disting portretele celor doi călugări ctitori, ale Episcopilor Calinic și Ghenadie ai Râmnicului- Noul Severin, al regelui Carol I, al lui Radu Cartianu și al soției Constantina Cartianu, și al lui Dincă Scheleru. Aceștia din urmă au contribuit la renovarea din 1892-1897.
Sculptura frumoasă a ușilor împărătești aparține lui M. Dobrița. În fața bisericii (la apus) este o clădire cu etaj pentru chilii, stăreție, trapeză, bucătărie. Din locul unde este așezată biserica, se deschide o perspectivă foarte frumoasă la răsărit, la sud și la apus. În partea nordică vedem numai pădurea la poalele căreia se află biserica mănăstirii.
Sursa:ortodox.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu