Paradisul terestru şi pomul cunoaşterii
-CAPITOLUL XXXII-
1 Am adulmecat aceste parfumuri; şi în timp ce privirea mea se îndrepta spre Miazănoapte, dincolo de munţi, alţi şapte munţi au apărut în zare. Ei erau acoperiţi de nard, acea plantă ale cărei rădăcini dau un parfum delicios, şi de alţi copaci înmiresmaţi, arbori de scorţişoară sau de piper.
2 După ce am trecut de piscul acestor munţi, departe înspre Răsărit, am traversat marea Eritreei fără a zăbovi acolo. Am trecut de Îngerul Zotiel şi am ajuns în grădina dreptăţii.
3 În ea erau plantaţi mulţi pomi foarte mari, care îndulceau aerul cu parfumul lor suav. Cu adevărat, ei sunt extrem de mari şi de o frumuseţe remarcabilă.
4 Acolo se află pomul înţelepciunii care-l face înţelept pe oricine îi mănâncă fructele. Seamănă cu un carubier17; fructele sale splendide seamănă cu nişte ciorchini de struguri şi mireasma sa se răspândeşte de jur împrejurul lui.
5 Am strigat: Ce frumos e acest pom! Ce frumos miroase!
6 Rafael, care mă însoţea, mi-a spus că acela este pomul cunoaşterii din care mâncaseră strămoşii mei îndepărtaţi. Drept urmare a faptei lor, conştiinţa lor s-a dezvoltat şi ochii lor s-au deschis; dar totodată ei şi-au simţit şi nedesăvârşirea şi aceasta i-a făcut să iasă din [starea de] unitate.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu