“Materia nu este, în esenţă, nimic altceva decât substanţă spirituală fixată într-un fel anume de către voinţa lui Dumnezeu. Un înger nu este decât expresia personificată a voinţei atotputernice a lui Dumnezeu; deci nu poate să vrea decât numai ceea ce Dumnezeu vrea. Aceste fiinţe nu pot suporta nimic necurat, nici chiar o întrebare care nu se cuvine a fi pusă. Viaţa şi fiinţa lor nu sunt nimic altceva decât lumină din Dumnezeu.” (Marea Evanghelie a lui Ioan)
Îngerii sunt invizibili ochilor noştri fizici, dar se descoperă privirii spirituale. De aceea, cei care au spiritul treaz, îi percep clar, aşa cum lucrurile fizice din jurul nostru ni se dezvăluie în mod obişnuit. Fiinţele angelice participă activ la existenţa universului pe care îl cunoaştem, fiind transformatori ai materiei şi ai energiei în spirit, animaţi fiind de eternitatea lui Dumnezeu.
Locul specific în care îi regăsim este “paradisul”, sau “raiul”, sau “cerul”, denumiri date de diferite tradiţii, dar desemnând aceeaşi realitate.
Referitor la acest loc, Emanuel Swedenborg spune: “Îngerii luaţi “colectiv” sunt numiţi “raiul” pentru că ei îl compun; totuşi Sfera Divină născută din Dumnezeu, cea care se revărsa peste îngeri şi este primită de ei este cea care alcătuieşte raiul în general şi în particular. Deci, în măsura în care primesc binele şi adevărul de la Dumnezeu, fiinţele devin îngeri şi sunt rai (paradis). Îngerii unui cer nu se află toţi împreună într-un loc, ci sunt împărţiţi în societăţi mai mari sau mai mici în acord cu excelenţa variabilă a dragostei şi a credinţei lor. Există o varietate infinită de bine în ceruri, iar caracterul fiecărui înger este determinat de propriul său bine.”
Funcţiile pe care le îndeplinesc îngerii sunt nenumărate, iar diversitatea lor este infinită; aceasta fiindcă Dumnezeu i-a creat ca individualităţi, astfel încât să participe în mod unic fiecare la viaţa manifestării.
Iată ce spune chiar Iisus: “Vezi, fiecare domn are slujitorii săi, şi, atunci când îi cheamă, ei trebuie să fie acolo şi să-l slujească. Pentru că Eu sunt un domn, am şi Eu slujitorii Mei care trebuie să propovăduiască poruncile Mele în toată infinitatea. Bineînţeles că ei nu pot fi văzuţi, dar Eu îi văd şi unde nu te aştepţi apar imediat nenumărate cete de îngeri care aşteaptă poruncile Mele! Slujitorii Mei, chiar dacă par a fi firavi, sunt de ajuns de puternici să nimicească acest pământ cât ai clipi, dacă Eu le-aş cere-o!” (Mare Evanghelie a lui Ioan)
Atribute esenţiale, care dezvăluie natura şi rolul îngerilor, sunt hainele purtate de ei. Iată ce spune chiar un înger referitor la acest subiect: “Îngerul a zâmbit şi a spus: ”Vezi, pentru noi este mai uşor decât pentru voi, pentru că noi purtăm dulapul nostru plin cu tot felul de haine în voinţa noastră. Dacă vrem să ne îmbrăcăm în vreun fel, deja suntem astfel îmbrăcaţi. Dacă m-aţi vedea în veşmintele mele de lumină, aţi orbi, iar carnea voastră s-ar topi în faţa mea, pentru că lumina soarelui pământesc este, în faţa luminii veşmântului meu, un întuneric de nepătruns.”
O altă descriere, luată tot din Marea Evanghelie a lui Ioan, ne vorbeşte şi despre modul lor de a se îmbrăca. Totul la ei reflectă armonia cerească, ei nefiind altceva decât receptacule ale picăturilor curate de lumină venite de la Dumnezeu. Iată, în continuare cum este prezentat un înger, despre care cel ce vorbeşte nu ştie că este o astfel de fiinţă: “Ce trăsături curate, gingaşe şi frumoase are! Fiinţa sa este plină de graţia şi delicateţea unei magii de nepătruns!
Pantalonii frumoşi care-i ajung până la genunchi, cămaşa alb-strălucitoare şi mantia albastră, plină de falduri, care-i atârnă pe umeri, îi stau deosebit de bine. Nu cred că am văzut vreodată pe cineva cu mai mult bun gust. Pălăria rotundă înfrumuseţează atât de mult capul lui frumos, încât nici nu găsesc cuvinte să descriu asta! Acestui tânăr nu i-aş putea refuza vreo rugăminte! Ar putea să-mi ia o întreagă împărăţie şi l-aş lăsa nepedepsit, doar dacă m-ar iubi!
Cu cât mă uit mai mult la acest om, cu atât mai frumos şi mai atrăgător mi se pare a fi! Părinţii lui trebuie să fie cu adevărat fericiţi să aibă un astfel de fiu! Aş da toate comorile şi toate averile mele pentru a trăi şi eu alături de un astfel de tânăr, dacă ar fi un al doilea în această lume!”
Emanuel Swedenborg descrie în modul următor acest subiect: “Hainele cu care sunt îmbrăcaţi îngerii, la fel ca toate lucrurile din jurul lor, corespund cu ceea ce se află în mintea lor; şi deci există cu adevărat. Hainele lor corespund inteligenţei, şi astfel, toţi din ceruri sunt văzuţi îmbrăcaţi pe măsura inteligenţei; pentru că unii îi depăşesc pe alţii în inteligenţă, sunt şi mult mai frumos îmbrăcaţi. Hainele celor mai inteligenţi strălucesc ca lumina; hainele celor mai puţin inteligenţi sunt de un alb scânteietor sau albe, fără strălucire, iar cei şi mai puţin inteligenţi au haine de diferite culori; pe când îngerii celui mai înalt cer, al cerului lăuntric, sunt dezbrăcaţi.
E acelaşi lucru dacă se spune că îngerii sunt îmbrăcaţi după inteligenţă sau după Adevăr Divin. Flacăra corespunde binelui, iar lumina adevărului derivat din bine. Strălucirea şi albeaţa corespund adevărului, iar culorile varietăţilor sale. Îngerii din cerul lăuntric sunt goi pentru că trăiesc în nevinovăţie iar inocenţa corespunde goliciunii.
Hainele îngerilor sunt astfel nu doar în aparenţă ci în realitate, căci ei nu doar le văd ci le şi simt, având felurite straie; ei le scot şi le îmbracă, le pun deoparte cu grijă când nu le folosesc şi le îmbracă din nou când au nevoie de ele. Ei sunt îmbrăcaţi cu multe haine şi spun că le-au primit de la Dumnezeu şi că uneori sunt îmbrăcaţi cu ele fără măcar a şti cum. Mai spun că hainele lor se schimbă în funcţie de schimbările stadiilor; că în primul şi în cel de-al doilea stadiu ele sunt strălucitoare şi de un alb scânteietor; iar în cel de-al treilea şi în al patrulea stadiu devin mai palide."
Lumina pe care o degajă straiele îngerilor este în concordanţă cu dragostea care sălăşluieşte în ei şi cu nivelul lor de conştiinţă. Pentru noi, oamenii, este greu să vedem adevărata strălucire a veşmintelor îngerilor, deoarece trupul nostru este ca o armură ce nu lasă să pătrundă decât foarte greu natura spiritului. Pentru cei pregătiţi, însă, cerurile sunt deschise şi fiinţele care trăiesc în ele îi sprijină, îi ghidează şi îi învaţă, fiind vizibile în adevărata lor natură spirituală. Cei care însă nu s-au ridicat deocamdată la acest nivel de evoluţie, nu ar rezista în faţa strălucirii luminii cereşti degajate de îngeri. Jakob Lorber prezintă acest aspect în cele ce urmează:
“Crezi tu oare că ai putea să priveşti la adevărata mea înfăţişare de lumină dacă aş vrea să mă arăt ţie aşa?! Vezi, focul luminii din mine este atât de puternic încât poate să distrugă o mulţime fără de număr de sori centrali, ca să nu mai vorbim de tine sau de întreg acest pământ! Pentru ca prin prezenţa mea să nu se petreacă aceasta, trebuie să-mi formez după voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, acest trup aparent şi să-mi învălui adevărata fiinţă, ca să previn orice stricăciune în ordinea materiei. Dar materia trebuie mai întâi pregătită de focul meu, pentru a-i putea servi acestuia drept înveliş!”
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu