Aparitiile de la Garabandal
Părintele Malachi Martin a rezumat situaţia actuală în interviul său din 1998: "Întrucât secretul de la Fatima nu a fost revelat în 1960, Fecioara a apărut la Garabandal, în Spania, pentru a-l face public în modul său propriu. Vedeţi, dacă Vaticanul ar revela secretul, bisericile s-ar umple imediat de credincioşi în genunchi."
Şi pentru a pregăti decorul, tot Sfântul Arhanghel Mihail a fost trimis în Spania, exact ca şi la Fatima. Amintiţi-vă că tot Sfântul Arhanghel Mihail este cel care va înfrunta legiunile de îngeri răzvrătiţi într-o bătălie care nu a avut loc încă, şi totuşi este mai celebră decât toate. Acest paradox este extraordinar! Deci, când Fecioara apare în compania Arhanghelului Mihail, aceasta se poate interpreta: "Atenţie, nu-i de glumă!". Şi la Garabandal, apariţia sa a lăsat o amprentă de neşters, chiar dacă evenimentul nu a fost recunoscut de Vatican. Dar acesta nu va recunoaşte niciodată apariţia de la Garabandal, aşa cum nu va dezvălui nici întregul conţinut al celui "de-al treilea secret". Roma i-a interzis, de asemenea, timp de zece ani misticului Padre Pio să mai apară în public! Prea mult supranatural i-a jenat întotdeauna pe marii prelaţi gătiţi în veşmintele lor pline de panglici. De exemplu, cu ocazia călătoriei sale la Fatima, Papa Paul al VI-lea a umilit-o în public pe sora Lucia, o vizionară autentică aflată în comuniune aproape permenentă cu DUMNEZEU, care îi ceruse cu umilinţă să fie primită în audienţă... Cât despre preoţii moderni, pentru ei miracolele nu există decât pe hârtie. De aceea, faptul că Arhanghelul Mihail ar putea merge în persoană la Fatima sau la Garabandal pentru a pregăti copiii să "o vadă" pe Fecioara Maria, pulverizează întreaga teologie absconsă care le este predată la seminar. Această posibilitate nu a fost niciodată explicată în cărţile lor de dogmatică. Iar la Garabandal, Fecioara s-a manifestat din plin: supranaturalul a fost acolo înmiit. Este extraordinar faptul că numeroase scene au fost fotografiate şi filmate – e drept, cu tehnica anilor ’60 – dar totuşi au fost imortalizate. Imaginile cu copiii intrând spontan în extaz sunt de-a dreptul uluitoare!
Dar să spunem câteva cuvinte despre Garabandal. Acest sătuc uitat de lume, aflat în mijlocul "ţării nimănui" - aşa cum Fecioara ne-a obişnuit deja – cuibărit pe o colină la 500 m altitudine şi în care sălăşluiau doar vreo 70 de suflete (precum Nazaretul odinioară) – se găseşte la 4 ore distanţă de Bilbao. Locuitorii erau agricultori sau crescători de vite, iar caprele stăteau în casă laolaltă cu oamenii. Nu exista telefon şi nici televiziune. Viaţa se legăna alene între slujbele de duminică şi ritmurile păstoritului. În ziua de duminică, 18 iunie 1961, patru fetiţe de 11-12 ani, Jacinta, Mari-Cruz, Conchita Gonzales şi Mari-Loli Mazon, s-au dus să se joace pe o potecă străjuită de meri: "Deodată, s-a auzit un zgomot ca un tunet". Fetiţele privesc cerul şi nu văd nici un semn de furtună. Atunci, ele se sperie şi o iau la fugă. Câteva clipe mai târziu se opresc şi, liniştindu-se, reîncep să se joace. Între timp, Conchita cade brusc în genunchi. Celelalte fetiţe o privesc, încearcă să o ridice şi, nereuşind, decid să meargă să o anunţe pe mama ei că a făcut o "criză de nervi". Dar imediat, cad şi ele în genunchi, când descoperă ceea ce Conchita văzuse deja: Îngerul. Cele patru povestesc entuziasmate că el era "îmbrăcat cu un veşmânt albastru, lung, fără centură... Aripile roz, luminoase, erau destul de mari, foarte frumoase. Chipul său era nici alungit, nici rotund, nasul era foarte frumos, ochii negri, iar tenul era mat. Mâinile erau foarte fine, unghiile tăiate, picioarele invizibile. Părea să aibă opt sau nouă ani. Atât de tânăr, şi totuşi dădea impresia unei forţe invincibile!". Îngerul dispare fără să spună nimic. Când îşi revin, fetiţele se privesc una pe cealaltă fără să înţeleagă nimic şi se grăbesc spre sat, pentru a se ascunde. Mai întâi vor să se refugieze în biserică, dar nu îndrăznesc să intre, aşa încât se ascund în spatele capelei şi încep să plângă. Ceilalţi copii le întreabă ce s-a petrecut şi, treptat, vestea se răspândeşte. Bineînţeles, povestea ia amploare până când se ajunge la un înger mare cât un avion. Puţini săteni le dau crezare. Totuşi, îngerul revine trei zile mai târziu, pe 21 iunie. De data aceasta, cele patru fetiţe sunt urmărite de către curioşi, printre care şi preotul satului. Îngerul apare brusc şi imediat urmăritorii sunt şi ei proiectaţi în supranatural: ei remarcă, spre exemplu, că chipurile lor au devenit albe, aproape strălucitoare, iar capetele sunt răsturnate pe spate brusc, ca şi cum cineva i-ar fi tras brusc de păr.
Atunci, fetele încep să umble fără să clipească şi fără să-i vadă pe martorii apariţiei, ceea ce din punct de vedere practic este uimitor. Un alt fenomen neobişnuit: mişcările lor sunt perfect coordonate, ca într-un spectacol. Îngerul, la fel de tăcut, dispare, dar revine a doua zi. Mulţimea din jurul fetiţelor creşte neîncetat, iar scepticii îşi fac o plăcere deosebită din a dovedi celorlalţi că nu este vorba decât despre o mare mascaradă. Dar de îndată ce îngerul soseşte, fetele "dispar", sunt purtate într-o altă lume, în extaz. Medicii le ciupesc, le trec flăcări prin faţa ochilor, le împing etc., fără ca vreuna dintre ele să reacţioneze în vreun fel. Ele intrau atunci într-o stare cataleptică. Într-unul dintre documentele filmate, trei medici încearcă să o ridice pe Jacinta, fetiţa înaltă de un stat de palmă şi necântărind mai mult de 30 de kilograme. Nici gând să reuşească! În acea stare, fetiţa era grea ca o stâncă. În schimb mai târziu, când erau împreună cu Sfânta Fecioară, fetiţele se ridicau una pe alta pentru a ajunge să o îmbrăţişeze, ca şi cum nu ar fi fost mai grele decât un pisoi, aşa cum se vede în unele fotografii de epocă. Evident, întreaga regiune îşi dădea deja întâlnire cu fetiţele şi peste 200 de persoane vedeau "luminozitatea" Arhanghelului, care rămânea uneori câte două ore. Când ieşeau din starea de extaz, fetiţele credeau că aceasta nu a durat mai mult de două minute. Îngerul nu spunea niciodată nimic, doar se mulţumea să surâdă şi le modifica percepţia temporală. În fine, pe 1 iulie, el le-a vorbit pentru prima oară şi le-a întrebat: "Ştiţi de ce vin eu la voi?". Fetele l-au privit înmărmurite. "Pentru a vă anunţa că mâine, duminică, Sfânta Fecioară vă va apare sub înfăţişarea de Fecioară a Carmelului."
Îngerul li se arătase mai întâi mai multe zile fetelor doar pentru a le obişnui cu viziunile şi pentru a atrage atenţia satului. În ziua anunţată de către Arhanghelul Mihail, Garabandal număra mai mulţi curioşi decât locuitori.
Este una dintre rarele apariţii angelice din în istoria umanităţii în care un Înger anunţă un miracol dinainte, menţionând şi ziua precisă. Este deci, într-un fel, o reluare a evenimentului de la Fatima, unde Arhanghelul Mihail oferise, de asemenea, copiilor taina împărtăşaniei (aşa cum se prezintă în filmul lui Daniel Costelle).
În acelaşi timp, este poate prima dată când un înger face un miracol public cu ocazia unei apariţii a Sfintei Fecioare.
Arhanghelul Mihail s-a ţinut de cuvânt: a doua zi, spre ora şase seara, Fecioara a apărut flancată de doi îngeri. Primul era Mihail, dar "celălalt nu ştim cine era. Era îmbrăcat precum Arhanghelul Mihail şi îi semăna ca un frate geamăn". Fratele Paul-Marie remarcă, în lucrarea sa, "Apariţiile de la Garabandal" că "nu se poate vorbi despre autosugestie. Pe de o parte, fetele nu auziseră niciodată despre apariţiile de la Fatima, iar pe de altă parte, reprezentările moderne ale Fecioarei Carmelului, foarte numeroase în Spania, nu seamănă deloc cu viziunile fetelor. Ea este reprezentată de obicei îmbrăcată în brun, cu un voal alb sau negru, precum carmelitele sau, uneori, este îmbrăcată în roşu şi poartă un voal alb sau albastru. Din acest punct de vedere, viziunea lor este perfect originală, şi, totodată, este conformă cu vechile reprezentări ale Fecioarei Carmelului din iconografia tradiţională, pe care fetele nu aveau de unde să le cunoască". În plus, în 1961 satul era izolat de lume şi nu dispunea încă de telefon sau de electricitate.
Sursa:angelinspir.ro
Părintele Malachi Martin a rezumat situaţia actuală în interviul său din 1998: "Întrucât secretul de la Fatima nu a fost revelat în 1960, Fecioara a apărut la Garabandal, în Spania, pentru a-l face public în modul său propriu. Vedeţi, dacă Vaticanul ar revela secretul, bisericile s-ar umple imediat de credincioşi în genunchi."
Şi pentru a pregăti decorul, tot Sfântul Arhanghel Mihail a fost trimis în Spania, exact ca şi la Fatima. Amintiţi-vă că tot Sfântul Arhanghel Mihail este cel care va înfrunta legiunile de îngeri răzvrătiţi într-o bătălie care nu a avut loc încă, şi totuşi este mai celebră decât toate. Acest paradox este extraordinar! Deci, când Fecioara apare în compania Arhanghelului Mihail, aceasta se poate interpreta: "Atenţie, nu-i de glumă!". Şi la Garabandal, apariţia sa a lăsat o amprentă de neşters, chiar dacă evenimentul nu a fost recunoscut de Vatican. Dar acesta nu va recunoaşte niciodată apariţia de la Garabandal, aşa cum nu va dezvălui nici întregul conţinut al celui "de-al treilea secret". Roma i-a interzis, de asemenea, timp de zece ani misticului Padre Pio să mai apară în public! Prea mult supranatural i-a jenat întotdeauna pe marii prelaţi gătiţi în veşmintele lor pline de panglici. De exemplu, cu ocazia călătoriei sale la Fatima, Papa Paul al VI-lea a umilit-o în public pe sora Lucia, o vizionară autentică aflată în comuniune aproape permenentă cu DUMNEZEU, care îi ceruse cu umilinţă să fie primită în audienţă... Cât despre preoţii moderni, pentru ei miracolele nu există decât pe hârtie. De aceea, faptul că Arhanghelul Mihail ar putea merge în persoană la Fatima sau la Garabandal pentru a pregăti copiii să "o vadă" pe Fecioara Maria, pulverizează întreaga teologie absconsă care le este predată la seminar. Această posibilitate nu a fost niciodată explicată în cărţile lor de dogmatică. Iar la Garabandal, Fecioara s-a manifestat din plin: supranaturalul a fost acolo înmiit. Este extraordinar faptul că numeroase scene au fost fotografiate şi filmate – e drept, cu tehnica anilor ’60 – dar totuşi au fost imortalizate. Imaginile cu copiii intrând spontan în extaz sunt de-a dreptul uluitoare!
Dar să spunem câteva cuvinte despre Garabandal. Acest sătuc uitat de lume, aflat în mijlocul "ţării nimănui" - aşa cum Fecioara ne-a obişnuit deja – cuibărit pe o colină la 500 m altitudine şi în care sălăşluiau doar vreo 70 de suflete (precum Nazaretul odinioară) – se găseşte la 4 ore distanţă de Bilbao. Locuitorii erau agricultori sau crescători de vite, iar caprele stăteau în casă laolaltă cu oamenii. Nu exista telefon şi nici televiziune. Viaţa se legăna alene între slujbele de duminică şi ritmurile păstoritului. În ziua de duminică, 18 iunie 1961, patru fetiţe de 11-12 ani, Jacinta, Mari-Cruz, Conchita Gonzales şi Mari-Loli Mazon, s-au dus să se joace pe o potecă străjuită de meri: "Deodată, s-a auzit un zgomot ca un tunet". Fetiţele privesc cerul şi nu văd nici un semn de furtună. Atunci, ele se sperie şi o iau la fugă. Câteva clipe mai târziu se opresc şi, liniştindu-se, reîncep să se joace. Între timp, Conchita cade brusc în genunchi. Celelalte fetiţe o privesc, încearcă să o ridice şi, nereuşind, decid să meargă să o anunţe pe mama ei că a făcut o "criză de nervi". Dar imediat, cad şi ele în genunchi, când descoperă ceea ce Conchita văzuse deja: Îngerul. Cele patru povestesc entuziasmate că el era "îmbrăcat cu un veşmânt albastru, lung, fără centură... Aripile roz, luminoase, erau destul de mari, foarte frumoase. Chipul său era nici alungit, nici rotund, nasul era foarte frumos, ochii negri, iar tenul era mat. Mâinile erau foarte fine, unghiile tăiate, picioarele invizibile. Părea să aibă opt sau nouă ani. Atât de tânăr, şi totuşi dădea impresia unei forţe invincibile!". Îngerul dispare fără să spună nimic. Când îşi revin, fetiţele se privesc una pe cealaltă fără să înţeleagă nimic şi se grăbesc spre sat, pentru a se ascunde. Mai întâi vor să se refugieze în biserică, dar nu îndrăznesc să intre, aşa încât se ascund în spatele capelei şi încep să plângă. Ceilalţi copii le întreabă ce s-a petrecut şi, treptat, vestea se răspândeşte. Bineînţeles, povestea ia amploare până când se ajunge la un înger mare cât un avion. Puţini săteni le dau crezare. Totuşi, îngerul revine trei zile mai târziu, pe 21 iunie. De data aceasta, cele patru fetiţe sunt urmărite de către curioşi, printre care şi preotul satului. Îngerul apare brusc şi imediat urmăritorii sunt şi ei proiectaţi în supranatural: ei remarcă, spre exemplu, că chipurile lor au devenit albe, aproape strălucitoare, iar capetele sunt răsturnate pe spate brusc, ca şi cum cineva i-ar fi tras brusc de păr.
Atunci, fetele încep să umble fără să clipească şi fără să-i vadă pe martorii apariţiei, ceea ce din punct de vedere practic este uimitor. Un alt fenomen neobişnuit: mişcările lor sunt perfect coordonate, ca într-un spectacol. Îngerul, la fel de tăcut, dispare, dar revine a doua zi. Mulţimea din jurul fetiţelor creşte neîncetat, iar scepticii îşi fac o plăcere deosebită din a dovedi celorlalţi că nu este vorba decât despre o mare mascaradă. Dar de îndată ce îngerul soseşte, fetele "dispar", sunt purtate într-o altă lume, în extaz. Medicii le ciupesc, le trec flăcări prin faţa ochilor, le împing etc., fără ca vreuna dintre ele să reacţioneze în vreun fel. Ele intrau atunci într-o stare cataleptică. Într-unul dintre documentele filmate, trei medici încearcă să o ridice pe Jacinta, fetiţa înaltă de un stat de palmă şi necântărind mai mult de 30 de kilograme. Nici gând să reuşească! În acea stare, fetiţa era grea ca o stâncă. În schimb mai târziu, când erau împreună cu Sfânta Fecioară, fetiţele se ridicau una pe alta pentru a ajunge să o îmbrăţişeze, ca şi cum nu ar fi fost mai grele decât un pisoi, aşa cum se vede în unele fotografii de epocă. Evident, întreaga regiune îşi dădea deja întâlnire cu fetiţele şi peste 200 de persoane vedeau "luminozitatea" Arhanghelului, care rămânea uneori câte două ore. Când ieşeau din starea de extaz, fetiţele credeau că aceasta nu a durat mai mult de două minute. Îngerul nu spunea niciodată nimic, doar se mulţumea să surâdă şi le modifica percepţia temporală. În fine, pe 1 iulie, el le-a vorbit pentru prima oară şi le-a întrebat: "Ştiţi de ce vin eu la voi?". Fetele l-au privit înmărmurite. "Pentru a vă anunţa că mâine, duminică, Sfânta Fecioară vă va apare sub înfăţişarea de Fecioară a Carmelului."
Îngerul li se arătase mai întâi mai multe zile fetelor doar pentru a le obişnui cu viziunile şi pentru a atrage atenţia satului. În ziua anunţată de către Arhanghelul Mihail, Garabandal număra mai mulţi curioşi decât locuitori.
Este una dintre rarele apariţii angelice din în istoria umanităţii în care un Înger anunţă un miracol dinainte, menţionând şi ziua precisă. Este deci, într-un fel, o reluare a evenimentului de la Fatima, unde Arhanghelul Mihail oferise, de asemenea, copiilor taina împărtăşaniei (aşa cum se prezintă în filmul lui Daniel Costelle).
În acelaşi timp, este poate prima dată când un înger face un miracol public cu ocazia unei apariţii a Sfintei Fecioare.
Arhanghelul Mihail s-a ţinut de cuvânt: a doua zi, spre ora şase seara, Fecioara a apărut flancată de doi îngeri. Primul era Mihail, dar "celălalt nu ştim cine era. Era îmbrăcat precum Arhanghelul Mihail şi îi semăna ca un frate geamăn". Fratele Paul-Marie remarcă, în lucrarea sa, "Apariţiile de la Garabandal" că "nu se poate vorbi despre autosugestie. Pe de o parte, fetele nu auziseră niciodată despre apariţiile de la Fatima, iar pe de altă parte, reprezentările moderne ale Fecioarei Carmelului, foarte numeroase în Spania, nu seamănă deloc cu viziunile fetelor. Ea este reprezentată de obicei îmbrăcată în brun, cu un voal alb sau negru, precum carmelitele sau, uneori, este îmbrăcată în roşu şi poartă un voal alb sau albastru. Din acest punct de vedere, viziunea lor este perfect originală, şi, totodată, este conformă cu vechile reprezentări ale Fecioarei Carmelului din iconografia tradiţională, pe care fetele nu aveau de unde să le cunoască". În plus, în 1961 satul era izolat de lume şi nu dispunea încă de telefon sau de electricitate.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu