Ce si cine sunt ingerii? (in traditia crestina)
"Mai târziu, atunci când - prin Mine [Iisus] - veţi ajunge la noua naştere a spiritului vostru, porţile vieţii vi se vor deschide şi veţi fi ca îngerii pe care îi vedeţi urcând; şi ei au fost altă dată oameni destinaţi morţii, dar au fost făcuţi copii ai lui Dumnezeu pentru veşnicie şi au devenit îngeri prin graţia Mea, datorită noii naşteri a spiritului lor. De asemeni, veţi vedea atunci spiritele angelice primordiale create, coborând din ceruri spre Mine, Domnul întregii vieţi, mergând în acelaşi pas cu Fiul omului şi urmând exemplul Meu şi pe martorii Mei."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Jakob Lorber)
Toate energiile benefice, elevate, sublime din interiorul fiinţei fiecăruia dintre noi, rezonează cu o realitate exterioară corespunzătoare, energii ale macrocosmosului, înalte, universale, eterne, ce poartă numele de îngeri.
Când auzi vorbindu-se despre îngeri, sau când vezi picturi care-i reprezintă, te gândeşti că sunt fiinţe îndepărtate, dintr-o lume a poveştilor, care, poate, ai dori să existe cu adevărat, nu din alt motiv, decât spre a fi ajutat de ei.
Mitul îngerilor este atât de răspândit în întreaga lume, încât practic nu există popor care să nu vorbească despre ei. Sunt cunoscuţi ca îngeri, în tradiţia creştină, ca deva în tradiţiile orientale şi sub multe alte nume. Oriunde ai întreba, indiferent de denumirea care li se dă, atributul e acelaşi: creaţi de Dumnezeu ca mesageri divini ce ghidează, sprijină şi protejează lumea. În acest sens, în Geneză se spune: "La începuturi Dumnezeu a creat cerurile şi pământul", cerurile reprezentând lumea spirituală, lumea îngerilor (fiinţe create din spirit "şi foc"), iar pământul simbolizând întreaga creaţie materială.
Reprezentaţi deseori în lucrările artistice, îngerii sunt luminoşi, veseli, jucăuşi, uneori luptând pentru dreptate, alteori ajutând plini de compasiune. Aura de mister care-i înconjoară e o pavăză ce se cere pătrunsă, prin curiozitate şi dragoste. Fiindcă oricât de îndepărtaţi ar părea de lumea noastră fizică, există exemple de netăgăduit că realul lor e aievea, mâna lor putând oricând să o atingă pe a noastră. Trebuie doar chemaţi cu toată iubirea de un suflet plin de puritate, iar ei nu vor şovăi să se arate: într-un gând frumos, în adierea dulce a unei dimineţi, în lumina unei raze de toamnă, pe frunzele aşternute pe aleile unui parc, în zâmbetul unui trecător, uneori în fiinţa salvatoare apărută într-o situaţie critică a vieţii noastre. Dacă avem ochii deschişi, dacă urechile ascultă şi inima e trează, putem întâlni îngeri, cu adevărat, în orice moment, în orice loc ne-am afla. Ei fac parte integrantă din univers şi în fiecare clipă ne putem deschide pentru a-i percepe.
"Celui care cere i se va da" spune Biblia. De aceea, cel care doreşte să trăiască înconjurat de îngeri, trebuie să ceară aceasta. Ei există, trebuie numai să deschidem ochii şi să-i vedem.
Ce sunt de fapt îngerii lui Dumnezeu şi cum îi slujesc ei Lui? Cum îi ajută ei pe oameni?
Scriptura vorbeşte despre ei în diferite locuri, dar nu spune nicăieri nici măcar într-un singur cuvânt ce şi cine sunt de fapt aceşti îngeri.
După Talmud ar trebui să se înţeleagă prin îngeri doar forţele care izvorăsc din Fiinţa Divină şi care, sub forma unor mănunchiuri de flăcări se deplasează cu inimaginabila viteză a gândului dinspre eternul şi nepătrunsul centru al lui Dumnezeu în toate direcţiile, oarecum ca razele de lumină care izvorăsc din soare.
Scriptura mai spune că îngerii au fost văzuţi adesea pe pământ, slujindu-i pe oameni, sub chipul unor tineri de o frumuseţe nespusă! Fiinţe spirituale fiind, ei sunt invizibili pentru privirea noastră. Totuşi, au un corp de "foc" (de duh sfânt) prin care sunt orientaţi mereu, în rugăciune, spre Dumnezeu. Iar atunci când Acesta doreşte, dăruieşte îngerilor un trup, spre a fi văzuţi şi de noi, oamenii.
În acest sens este foarte cunoscută în Scoţia o relatare despre modul misterios de intervenţie al fiinţelor angelice. Istorioara spune că doi tineri au ajuns într-un oraş şi neavând bani pentru a plăti o cameră la un hotel, au rugat o familie bogată să-i găzduiască. Peste noapte, treziţi de zgomotul unor şoricei, ei descoperă o gaură foarte mare în perete, întreaga casă fiind în pericol de a se dărâma; ei repară peretele astupând gaura. Dimineaţa, familia află şi le mulţumeşte.
Cei doi tineri îşi continuă drumul, iar în următoarea seară sunt găzduiţi de o familie săracă, ce abia îşi ducea traiul de azi pe mâine. Noaptea, grajdul animalelor ia foc şi singura vaca a familiei moare.
În zori, tinerii pleacă mulţumind. Cel mai mic dintre ei, nedumerit, îl întreabă pe celălalt: "De ce ai ajutat familia bogată, reparându-le locuinţa, iar săracilor nu le-ai salvat vaca, singura lor avuţie?!"
De fapt, amândoi erau îngeri şi umblau printre oameni pentru a face fapte bune.
Cel mai mare a răspuns: "Nu ai înţeles. Când am dormit la cei bogaţi, şoarecii făcuseră o gaură mare în perete şi dacă ar fi continuat, în câteva zile ar fi scos la iveală o comoară pusă acolo de cei care au locuit înainte. Astfel s-ar fi îmbogăţit şi mai mult, iar sufletul lor ar fi fost cotropit de dorinţe deşarte de putere. Aşa că m-am ridicat şi am reparat camera. În cazul celor la care am dormit în această noapte - femeia era atât de bolnavă încât trebuia să moară. Am vorbit cu îngerul care a venit după ea, rugându-l să ia în schimb sufletul vacii. Astfel femeia s-a făcut bine, putând de acum să îngrijească de copilul micuţ pe care-l are. Vezi aşadar, că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi."
Acesta este modul misterios dar eficient de intervenţie al îngerilor.
În Vechiul Testament nu există o angelologie bine conturată, care să ne ofere un sistem dogmatic legat de lumea îngerilor, informaţii asupra naturii lor şi a raporturilor lor cu Dumnezeu, dar transpare clar convingerea că Dumnezeu stabileşte legături cu oamenii prin intermediul mesagerilor săi. Îngerii ocupă grădinile intermediare care se află pe scara dintre om şi Divinitate. Astfel, în Geneză găsim adeseori prezenţa acestor forţe. Prima lor apariţie este în cap 3, 23-24: "De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flăcări vâlvăitoare, să păzească pomul vieţii."
În cap 16, prin apariţia unui înger, se vesteşte naşterea unui întreg neam: "Şi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu" [pe Agar, slujnica lui Abraham, care rămâne însărcinată cu acesta fiindcă soţia Sara nu-i putea dărui copii].
În cap 18, Abraham e vizitat de 3 îngeri pentru a-i vesti tot o viitoare naştere, de această dată fiind vorba de Sara.
Apoi, în Geneză 28, 12, se spune: "Şi [Jacob] a visat că era o scară sprijinită de pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea"
Tot un înger îl ajută pe profetul Ilie să fugă prin deşert: "Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi rugă moartea, zicând: „Îmi ajunge, acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei".Şi s-a culcat şi a adormit acolo, sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: „ Scoală de mănâncă şi bea!" Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coapta în vatră şi un ulcior cu apă. Şi a mâncat şi a adormit din nou. Dar îngerul Domnului s-a întors a doua oară, l-a atins şi i-a spus: „Scoală de mănâncă şi bea că lungă-ţi este calea!" Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a băut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers 40 de zile şi 40 de nopţi." (Regi, 19, 4-8)
În Noul Testament, intervenţia angelică este mult mai numeroasă decât în Vechiul Testament şi a inspirat o multitudine de opere artistice.
Prima experienţă angelică e cea relatată de Luca (cap1,11-12). Acesta spune că într-o zi, când înţeleptul Zaharia, deja înaintat în vârstă, slujea la templu, "i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l Zaharia s-a tulburat şi frica a căzut peste el." Îngerul l-a anunţat că soţia sa îi va naşte un fiu.
Dar cel mai cunoscut episod e acela Buneivestiri: "În a şasea lună a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazareth, către o fecioară logodită cu un bărbat Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, cea care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între Femei. Nu te teme, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus"" (Luca cap1,26)
Înainte de a-şi începe misiunea spirituală, Iisus a postit în deşert 40 de zile; după ce a rezistat ispitelor diavolului, El este răsplătit de îngeri: "Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El îl slujeau"(Matei, 2, 12)
Viaţa lui Iisus a fost tot timpul acompaniată de prezenţa îngerilor, el făcând deseori referiri la ajutorul pe care aceştia îl oferă neîncetat oamenilor: "Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelegea şi-i va arunca pe ei în cuptorul cu foc." (Matei 13,41) În continuare, tot Matei spune: "Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi şi atât va răsplăti fiecăruia, după faptele sale." (Matei 16, 27)
Biserica catolică spune şi în ziua de azi credincioşilor că fiecare om are un înger păzitor şi acestor îngeri le este dedicată o sărbătoare anuală pe data de 2 octombrie.
În epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel (1, 14) acesta se referă la rolul acestor îngeri astfel: "Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise ca să slujească pentru cei care vor fi moştenitorii mântuirii?"
În primul secol al creştinătăţii, Dionisie Areopagitul a realizat o descriere detaliată a ierarhiilor angelice, completând astfel chiar scrierile cabalistice ale evreilor din vechime.
Pornind mai departe pe urmele creştinătăţii, descoperim că:
În anul 325, la Conciliul de la Niceea se declară despre credinţa în îngeri că face parte din dogmă. Optsprezece ani mai târziu, însă, Sinodul din Laodiceea (anul 343) a acuzat cultul creştin de idolatrie a îngerilor. Drept urmare, multe pasaje din Biblie în care apăreau descrieri ale fiinţelor angelice au fost îndepărtate din textul destinat marii mase de oameni. Sf Augustin însă, spune: Esse angelos novimus exfide, adică "Îngerii există şi aceasta o ştiu prea bine, prin intermediul credinţei."
În anul 787, al şaptelea Sinod ecumenic a restabilit clar un cult în ceea ce priveşte îngerii şi arhanghelii. În acest sens, Papa Ioan Paul I spune: "Ar fi momentul să ni-i amintim mai des (vorbea despre îngeri) ca miniştrii ai Providenţei în guvernarea oamenilor."
Papa Ioan Paul al II-lea adaugă: "Îngerii sunt fiinţe pur spirituale, libere, raţionale. Adevărul despre îngeri este inseparabil de revelaţia esenţială a creştinismului, care este existenţa, maiestuozitatea şi gloria lui Dumnezeu ce strălucesc în toată creaţia vizibilă şi invizibilă."
Papa Ioan Paul al II-lea descrie chiar trei chipuri angelice: "Este important să notăm că Biserica onorează în liturghii 3 figuri de îngeri, cărora în Sfânta Scriptură li se precizează numele. Primul este Arhanghelul Mihail. Numele său "Mika-El" înseamnă "Cel care este asemenea lui Dumnezeu". În acest nume e exprimată alegerea salvatoare graţie căreia îngerii „văd faţa Tatălui" din ceruri. Al doilea este Gabriel, arhanghelul legat mai cu seamă de misterul încarnării fiului lui Dumnezeu. Numele său semnifică „Dumnezeu este puterea mea", ceea ce înseamnă că încarnarea cu care creaţia culminează este dovada supremă a omnipotenţei Tatălui Divin. În sfârşit, al treilea este arhanghelul Rafael. "Rafa-El" înseamnă „Dumnezeu vindecă". El s-a făcut cunoscut prin povestea lui Tobias, din Vechiul Testament, atât de semnificativă în ceea ce priveşte încrederea oamenilor în îngeri.
Se ştie foarte bine că eroina franceză Ioana D’Arc a fost inspirată în faptele ei de vitejie de către arhanghelul Mihail. Acesta i-a apărut într-o revelaţie, la vârsta de 17 de ani, ajutând-o să-şi dea seama care era misiunea ei spirituală. A sprijinit-o apoi, de-a lungul întregii vieţi.
Există nenumărate mărturii ale întâlnirilor cu îngeri. De exemplu Angela din Foglio (care a trăit între 1248 şi 1309) vorbea despre imensa bucurie care a inundat-o la vederea unor îngeri. Agnesa din Montepulciano povestea despre cum a primit comuniunea din mâinile unei fiinţe cereşti; şi nu o dată, ci de 10 ori.
Sfânta Rosa din Viterbo (1235-1252) a avut o viaţă plină de vindecări şi evenimente miraculoase, presărate cu apariţii frecvente ale fiinţelor angelice.
Sfânta Clara din Montefalco (1268-1308) numită şi Sora Clara a Crucii, a avut şi ea viziuni şi apariţii divine. A primit comuniunea în chilia sa de la însuşi Iisus, "însoţit de mulţi îngeri".
Ioana, sora Clarei, "a fost răsplătită pentru inocenţa şi pentru viaţa sa pură prin faptul că un înger al lui Dumnezeu, aproape în fiecare noapte în ultimii săi ani de viaţă, cobora la ea şi o făcea să audă sunetele paradisului. De aceeaşi graţie s-a bucurat şi Clara."
La moartea Clarei, "toţi cei prezenţi, maicile şi preoţii, au văzut coborând din înalt o claritate şi o strălucire minunată, care s-a oprit mai întâi deasupra frunţii Clarei, a înconjurat-o şi apoi i-a acoperit toată faţa."
Mai amintim aici pe Sfântul Francisc din Assisi, Padre Pio, Teresa Neumann, care, pe lângă faptul că au primit stigmatele lui Iisus, au avut şi dese întâlniri cu îngerii.
Îngerii apar foarte activi în Apocalipsă:
"Şi când a rupt pecetea a 7-a, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei 7 îngeri care stăteau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat 7 trâmbiţe.
Şi un alt înger a venit şi a stat lângă altar, având o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor la altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Şi fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.
Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi au fost glasuri, tunete, fulgere şi un cutremur de pământ.
Şi cei 7 îngeri care aveau cele 7 trâmbiţe s-au pregătit să sune din trâmbiţe"
Putem vedea limpede din cele expuse până acum că fiinţele îngereşti sunt mesageri ai lui Dumnezeu pentru noi, cei de pe pământ. Ele ne ajută să ne întoarcem privirea spre interiorul fiinţei spre a găsi aici lumină blândă a Domnului, care trece dincolo de spaţiu şi de timp, aducându-ne adevărata viaţă eternă. Îngerii sunt în mare măsură, luptători care ajută oamenii prin focul divin purificator să se îndrepte cu toată fiinţa lor spre Dumnezeu.
Mai presus însă de această trăsătură eroică, ceea ce îi caracterizează, în majoritatea apariţiilor, este iubirea. Marea lor iubire de Dumnezeu îi îndrumă în faptele ce le săvârşesc, căci voinţa lor devine una cu Voinţă Divină.
Pentru a putea intra în legătură directă cu îngerii, pentru a-i vedea, este însă necesară o stare de puritate a sufletului, de pace şi o dorinţă neîndoielnică de înălţare. În lipsa acestora, cu toată dăruirea lor, cu toată străduinţa pe care ei o depun spre a ne ajuta, putem trece fără să-i remarcăm. Există în acest sens un exemplu chiar în Vechiul Testament, în Numeri, 22. Aici, Balaam la rugămintea moabiţilor şi împotriva cuvântului lui Dumnezeu, e gata să treacă de partea duşmanilor poporului lui Israel. El îşi înşeuează măgăriţa şi porneşte la drum. Pentru a-l opri, Dumnezeu trimite de 3 ori în calea sa un înger. În 3 rânduri, măgăriţa îl vede şi se opreşte, în timp ce Balaam nu-l vede şi îşi bate, contrariat, măgăriţa îndărătnică. După cum putem observa, întreaga natură (plante, animale, fenomene diverse) ne vorbeşte prin sincronicităţi, aducând celor atenţi mesaje angelice, mesaje divine. Este necesară doar luciditatea şi capacitatea de a ţine cont de tot ce se petrece cu noi. "Nimic nu este întâmplător", spune un vechi proverb al înţelepciunii orientale. Am putea adăuga că totul este asistat de Divin, prin intermediul fiinţelor cereşti. Astfel, fiind conştienţi de semnele exterioare, putem "citi" în adâncurile fiinţei noastre.
Adela Nicoleta Sîmbotin
Sursa:angelinspir.ro
"Mai târziu, atunci când - prin Mine [Iisus] - veţi ajunge la noua naştere a spiritului vostru, porţile vieţii vi se vor deschide şi veţi fi ca îngerii pe care îi vedeţi urcând; şi ei au fost altă dată oameni destinaţi morţii, dar au fost făcuţi copii ai lui Dumnezeu pentru veşnicie şi au devenit îngeri prin graţia Mea, datorită noii naşteri a spiritului lor. De asemeni, veţi vedea atunci spiritele angelice primordiale create, coborând din ceruri spre Mine, Domnul întregii vieţi, mergând în acelaşi pas cu Fiul omului şi urmând exemplul Meu şi pe martorii Mei."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Jakob Lorber)
Toate energiile benefice, elevate, sublime din interiorul fiinţei fiecăruia dintre noi, rezonează cu o realitate exterioară corespunzătoare, energii ale macrocosmosului, înalte, universale, eterne, ce poartă numele de îngeri.
Când auzi vorbindu-se despre îngeri, sau când vezi picturi care-i reprezintă, te gândeşti că sunt fiinţe îndepărtate, dintr-o lume a poveştilor, care, poate, ai dori să existe cu adevărat, nu din alt motiv, decât spre a fi ajutat de ei.
Mitul îngerilor este atât de răspândit în întreaga lume, încât practic nu există popor care să nu vorbească despre ei. Sunt cunoscuţi ca îngeri, în tradiţia creştină, ca deva în tradiţiile orientale şi sub multe alte nume. Oriunde ai întreba, indiferent de denumirea care li se dă, atributul e acelaşi: creaţi de Dumnezeu ca mesageri divini ce ghidează, sprijină şi protejează lumea. În acest sens, în Geneză se spune: "La începuturi Dumnezeu a creat cerurile şi pământul", cerurile reprezentând lumea spirituală, lumea îngerilor (fiinţe create din spirit "şi foc"), iar pământul simbolizând întreaga creaţie materială.
Reprezentaţi deseori în lucrările artistice, îngerii sunt luminoşi, veseli, jucăuşi, uneori luptând pentru dreptate, alteori ajutând plini de compasiune. Aura de mister care-i înconjoară e o pavăză ce se cere pătrunsă, prin curiozitate şi dragoste. Fiindcă oricât de îndepărtaţi ar părea de lumea noastră fizică, există exemple de netăgăduit că realul lor e aievea, mâna lor putând oricând să o atingă pe a noastră. Trebuie doar chemaţi cu toată iubirea de un suflet plin de puritate, iar ei nu vor şovăi să se arate: într-un gând frumos, în adierea dulce a unei dimineţi, în lumina unei raze de toamnă, pe frunzele aşternute pe aleile unui parc, în zâmbetul unui trecător, uneori în fiinţa salvatoare apărută într-o situaţie critică a vieţii noastre. Dacă avem ochii deschişi, dacă urechile ascultă şi inima e trează, putem întâlni îngeri, cu adevărat, în orice moment, în orice loc ne-am afla. Ei fac parte integrantă din univers şi în fiecare clipă ne putem deschide pentru a-i percepe.
"Celui care cere i se va da" spune Biblia. De aceea, cel care doreşte să trăiască înconjurat de îngeri, trebuie să ceară aceasta. Ei există, trebuie numai să deschidem ochii şi să-i vedem.
Ce sunt de fapt îngerii lui Dumnezeu şi cum îi slujesc ei Lui? Cum îi ajută ei pe oameni?
Scriptura vorbeşte despre ei în diferite locuri, dar nu spune nicăieri nici măcar într-un singur cuvânt ce şi cine sunt de fapt aceşti îngeri.
După Talmud ar trebui să se înţeleagă prin îngeri doar forţele care izvorăsc din Fiinţa Divină şi care, sub forma unor mănunchiuri de flăcări se deplasează cu inimaginabila viteză a gândului dinspre eternul şi nepătrunsul centru al lui Dumnezeu în toate direcţiile, oarecum ca razele de lumină care izvorăsc din soare.
Scriptura mai spune că îngerii au fost văzuţi adesea pe pământ, slujindu-i pe oameni, sub chipul unor tineri de o frumuseţe nespusă! Fiinţe spirituale fiind, ei sunt invizibili pentru privirea noastră. Totuşi, au un corp de "foc" (de duh sfânt) prin care sunt orientaţi mereu, în rugăciune, spre Dumnezeu. Iar atunci când Acesta doreşte, dăruieşte îngerilor un trup, spre a fi văzuţi şi de noi, oamenii.
În acest sens este foarte cunoscută în Scoţia o relatare despre modul misterios de intervenţie al fiinţelor angelice. Istorioara spune că doi tineri au ajuns într-un oraş şi neavând bani pentru a plăti o cameră la un hotel, au rugat o familie bogată să-i găzduiască. Peste noapte, treziţi de zgomotul unor şoricei, ei descoperă o gaură foarte mare în perete, întreaga casă fiind în pericol de a se dărâma; ei repară peretele astupând gaura. Dimineaţa, familia află şi le mulţumeşte.
Cei doi tineri îşi continuă drumul, iar în următoarea seară sunt găzduiţi de o familie săracă, ce abia îşi ducea traiul de azi pe mâine. Noaptea, grajdul animalelor ia foc şi singura vaca a familiei moare.
În zori, tinerii pleacă mulţumind. Cel mai mic dintre ei, nedumerit, îl întreabă pe celălalt: "De ce ai ajutat familia bogată, reparându-le locuinţa, iar săracilor nu le-ai salvat vaca, singura lor avuţie?!"
De fapt, amândoi erau îngeri şi umblau printre oameni pentru a face fapte bune.
Cel mai mare a răspuns: "Nu ai înţeles. Când am dormit la cei bogaţi, şoarecii făcuseră o gaură mare în perete şi dacă ar fi continuat, în câteva zile ar fi scos la iveală o comoară pusă acolo de cei care au locuit înainte. Astfel s-ar fi îmbogăţit şi mai mult, iar sufletul lor ar fi fost cotropit de dorinţe deşarte de putere. Aşa că m-am ridicat şi am reparat camera. În cazul celor la care am dormit în această noapte - femeia era atât de bolnavă încât trebuia să moară. Am vorbit cu îngerul care a venit după ea, rugându-l să ia în schimb sufletul vacii. Astfel femeia s-a făcut bine, putând de acum să îngrijească de copilul micuţ pe care-l are. Vezi aşadar, că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi."
Acesta este modul misterios dar eficient de intervenţie al îngerilor.
În Vechiul Testament nu există o angelologie bine conturată, care să ne ofere un sistem dogmatic legat de lumea îngerilor, informaţii asupra naturii lor şi a raporturilor lor cu Dumnezeu, dar transpare clar convingerea că Dumnezeu stabileşte legături cu oamenii prin intermediul mesagerilor săi. Îngerii ocupă grădinile intermediare care se află pe scara dintre om şi Divinitate. Astfel, în Geneză găsim adeseori prezenţa acestor forţe. Prima lor apariţie este în cap 3, 23-24: "De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flăcări vâlvăitoare, să păzească pomul vieţii."
În cap 16, prin apariţia unui înger, se vesteşte naşterea unui întreg neam: "Şi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu" [pe Agar, slujnica lui Abraham, care rămâne însărcinată cu acesta fiindcă soţia Sara nu-i putea dărui copii].
În cap 18, Abraham e vizitat de 3 îngeri pentru a-i vesti tot o viitoare naştere, de această dată fiind vorba de Sara.
Apoi, în Geneză 28, 12, se spune: "Şi [Jacob] a visat că era o scară sprijinită de pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea"
Tot un înger îl ajută pe profetul Ilie să fugă prin deşert: "Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi rugă moartea, zicând: „Îmi ajunge, acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei".Şi s-a culcat şi a adormit acolo, sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: „ Scoală de mănâncă şi bea!" Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coapta în vatră şi un ulcior cu apă. Şi a mâncat şi a adormit din nou. Dar îngerul Domnului s-a întors a doua oară, l-a atins şi i-a spus: „Scoală de mănâncă şi bea că lungă-ţi este calea!" Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a băut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers 40 de zile şi 40 de nopţi." (Regi, 19, 4-8)
În Noul Testament, intervenţia angelică este mult mai numeroasă decât în Vechiul Testament şi a inspirat o multitudine de opere artistice.
Prima experienţă angelică e cea relatată de Luca (cap1,11-12). Acesta spune că într-o zi, când înţeleptul Zaharia, deja înaintat în vârstă, slujea la templu, "i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l Zaharia s-a tulburat şi frica a căzut peste el." Îngerul l-a anunţat că soţia sa îi va naşte un fiu.
Dar cel mai cunoscut episod e acela Buneivestiri: "În a şasea lună a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazareth, către o fecioară logodită cu un bărbat Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, cea care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între Femei. Nu te teme, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus"" (Luca cap1,26)
Înainte de a-şi începe misiunea spirituală, Iisus a postit în deşert 40 de zile; după ce a rezistat ispitelor diavolului, El este răsplătit de îngeri: "Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El îl slujeau"(Matei, 2, 12)
Viaţa lui Iisus a fost tot timpul acompaniată de prezenţa îngerilor, el făcând deseori referiri la ajutorul pe care aceştia îl oferă neîncetat oamenilor: "Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelegea şi-i va arunca pe ei în cuptorul cu foc." (Matei 13,41) În continuare, tot Matei spune: "Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi şi atât va răsplăti fiecăruia, după faptele sale." (Matei 16, 27)
Biserica catolică spune şi în ziua de azi credincioşilor că fiecare om are un înger păzitor şi acestor îngeri le este dedicată o sărbătoare anuală pe data de 2 octombrie.
În epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel (1, 14) acesta se referă la rolul acestor îngeri astfel: "Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise ca să slujească pentru cei care vor fi moştenitorii mântuirii?"
În primul secol al creştinătăţii, Dionisie Areopagitul a realizat o descriere detaliată a ierarhiilor angelice, completând astfel chiar scrierile cabalistice ale evreilor din vechime.
Pornind mai departe pe urmele creştinătăţii, descoperim că:
În anul 325, la Conciliul de la Niceea se declară despre credinţa în îngeri că face parte din dogmă. Optsprezece ani mai târziu, însă, Sinodul din Laodiceea (anul 343) a acuzat cultul creştin de idolatrie a îngerilor. Drept urmare, multe pasaje din Biblie în care apăreau descrieri ale fiinţelor angelice au fost îndepărtate din textul destinat marii mase de oameni. Sf Augustin însă, spune: Esse angelos novimus exfide, adică "Îngerii există şi aceasta o ştiu prea bine, prin intermediul credinţei."
În anul 787, al şaptelea Sinod ecumenic a restabilit clar un cult în ceea ce priveşte îngerii şi arhanghelii. În acest sens, Papa Ioan Paul I spune: "Ar fi momentul să ni-i amintim mai des (vorbea despre îngeri) ca miniştrii ai Providenţei în guvernarea oamenilor."
Papa Ioan Paul al II-lea adaugă: "Îngerii sunt fiinţe pur spirituale, libere, raţionale. Adevărul despre îngeri este inseparabil de revelaţia esenţială a creştinismului, care este existenţa, maiestuozitatea şi gloria lui Dumnezeu ce strălucesc în toată creaţia vizibilă şi invizibilă."
Papa Ioan Paul al II-lea descrie chiar trei chipuri angelice: "Este important să notăm că Biserica onorează în liturghii 3 figuri de îngeri, cărora în Sfânta Scriptură li se precizează numele. Primul este Arhanghelul Mihail. Numele său "Mika-El" înseamnă "Cel care este asemenea lui Dumnezeu". În acest nume e exprimată alegerea salvatoare graţie căreia îngerii „văd faţa Tatălui" din ceruri. Al doilea este Gabriel, arhanghelul legat mai cu seamă de misterul încarnării fiului lui Dumnezeu. Numele său semnifică „Dumnezeu este puterea mea", ceea ce înseamnă că încarnarea cu care creaţia culminează este dovada supremă a omnipotenţei Tatălui Divin. În sfârşit, al treilea este arhanghelul Rafael. "Rafa-El" înseamnă „Dumnezeu vindecă". El s-a făcut cunoscut prin povestea lui Tobias, din Vechiul Testament, atât de semnificativă în ceea ce priveşte încrederea oamenilor în îngeri.
Se ştie foarte bine că eroina franceză Ioana D’Arc a fost inspirată în faptele ei de vitejie de către arhanghelul Mihail. Acesta i-a apărut într-o revelaţie, la vârsta de 17 de ani, ajutând-o să-şi dea seama care era misiunea ei spirituală. A sprijinit-o apoi, de-a lungul întregii vieţi.
Există nenumărate mărturii ale întâlnirilor cu îngeri. De exemplu Angela din Foglio (care a trăit între 1248 şi 1309) vorbea despre imensa bucurie care a inundat-o la vederea unor îngeri. Agnesa din Montepulciano povestea despre cum a primit comuniunea din mâinile unei fiinţe cereşti; şi nu o dată, ci de 10 ori.
Sfânta Rosa din Viterbo (1235-1252) a avut o viaţă plină de vindecări şi evenimente miraculoase, presărate cu apariţii frecvente ale fiinţelor angelice.
Sfânta Clara din Montefalco (1268-1308) numită şi Sora Clara a Crucii, a avut şi ea viziuni şi apariţii divine. A primit comuniunea în chilia sa de la însuşi Iisus, "însoţit de mulţi îngeri".
Ioana, sora Clarei, "a fost răsplătită pentru inocenţa şi pentru viaţa sa pură prin faptul că un înger al lui Dumnezeu, aproape în fiecare noapte în ultimii săi ani de viaţă, cobora la ea şi o făcea să audă sunetele paradisului. De aceeaşi graţie s-a bucurat şi Clara."
La moartea Clarei, "toţi cei prezenţi, maicile şi preoţii, au văzut coborând din înalt o claritate şi o strălucire minunată, care s-a oprit mai întâi deasupra frunţii Clarei, a înconjurat-o şi apoi i-a acoperit toată faţa."
Mai amintim aici pe Sfântul Francisc din Assisi, Padre Pio, Teresa Neumann, care, pe lângă faptul că au primit stigmatele lui Iisus, au avut şi dese întâlniri cu îngerii.
Îngerii apar foarte activi în Apocalipsă:
"Şi când a rupt pecetea a 7-a, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei 7 îngeri care stăteau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat 7 trâmbiţe.
Şi un alt înger a venit şi a stat lângă altar, având o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor la altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Şi fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.
Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi au fost glasuri, tunete, fulgere şi un cutremur de pământ.
Şi cei 7 îngeri care aveau cele 7 trâmbiţe s-au pregătit să sune din trâmbiţe"
Putem vedea limpede din cele expuse până acum că fiinţele îngereşti sunt mesageri ai lui Dumnezeu pentru noi, cei de pe pământ. Ele ne ajută să ne întoarcem privirea spre interiorul fiinţei spre a găsi aici lumină blândă a Domnului, care trece dincolo de spaţiu şi de timp, aducându-ne adevărata viaţă eternă. Îngerii sunt în mare măsură, luptători care ajută oamenii prin focul divin purificator să se îndrepte cu toată fiinţa lor spre Dumnezeu.
Mai presus însă de această trăsătură eroică, ceea ce îi caracterizează, în majoritatea apariţiilor, este iubirea. Marea lor iubire de Dumnezeu îi îndrumă în faptele ce le săvârşesc, căci voinţa lor devine una cu Voinţă Divină.
Pentru a putea intra în legătură directă cu îngerii, pentru a-i vedea, este însă necesară o stare de puritate a sufletului, de pace şi o dorinţă neîndoielnică de înălţare. În lipsa acestora, cu toată dăruirea lor, cu toată străduinţa pe care ei o depun spre a ne ajuta, putem trece fără să-i remarcăm. Există în acest sens un exemplu chiar în Vechiul Testament, în Numeri, 22. Aici, Balaam la rugămintea moabiţilor şi împotriva cuvântului lui Dumnezeu, e gata să treacă de partea duşmanilor poporului lui Israel. El îşi înşeuează măgăriţa şi porneşte la drum. Pentru a-l opri, Dumnezeu trimite de 3 ori în calea sa un înger. În 3 rânduri, măgăriţa îl vede şi se opreşte, în timp ce Balaam nu-l vede şi îşi bate, contrariat, măgăriţa îndărătnică. După cum putem observa, întreaga natură (plante, animale, fenomene diverse) ne vorbeşte prin sincronicităţi, aducând celor atenţi mesaje angelice, mesaje divine. Este necesară doar luciditatea şi capacitatea de a ţine cont de tot ce se petrece cu noi. "Nimic nu este întâmplător", spune un vechi proverb al înţelepciunii orientale. Am putea adăuga că totul este asistat de Divin, prin intermediul fiinţelor cereşti. Astfel, fiind conştienţi de semnele exterioare, putem "citi" în adâncurile fiinţei noastre.
Adela Nicoleta Sîmbotin
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu