Daruire fata de semeni
Îngerii păzitori intervin în permanenţă pentru a-şi ajuta protejaţii să îşi realizeze misiunea spirituală primită de la Dumnezeu, care nu urmăreşte numai persoana în cauză, ci şi o întreagă comunitate spirituală sau un întreg grup de oameni ai lui Dumnezeu. Din această perspectivă, viaţa Juanei de la Cruz reprezintă un exemplu dintre cele mai uimitoare.
Juana a fost ghidată de îngerul ei păzitor din fragedă pruncie, el apărându-i frecvent pentru a o sfătui, încuraja şi pentru a o corecta când era nevoie. El era îmbrăcat cu o robă lungă, de un alb strălucitor, având brodate cu fir auriu versete din Biblie pe faldurile veşmântului său şi pe sandale. El avea faţa strălucitoare şi purta o coroană de diamante şi o cruce de aur. Ţinea în mâini un stindard pe care erau reprezentate simbolurile Sacrificiului Cristic sau imaginea Fecioarei Maria înconjurată de îngeri. Plină de respect pentru el, Juana i se adresa mereu cu formula "Frumuseţea voastră". El i-a mărturisit sfintei că a fost odinioară îngerul Regelui David, iar apoi al lui Grigore de Nazianz (329-389) şi al Papei Grigore cel Mare (540-604), amândoi doctori ai Bisericii. Cu siguranţă el îşi implinise bine menirea alături de ei, deoarece ajunseseră, după cum spunea el, în Cerurile superioare Corurilor Angelice, datorită gradului lor foarte elevat de sfinţenie.
La cincisprezece ani, ea fuge într-o seară din casa părintească pentru a se sustrage unui aranjament de căsătorie pus la cale de părinţii săi. Îmbrăcată în veşminte de bărbat, adolescenta urmărea să ajungă la mânăstirea fransciscanelor din Cubas, aflată la două leghe de domiciliul ei. Din nefericire, în drumul ei, Juana l-a văzut îndreptându-se spre ea exact pe pretendentul pe care părinţii ei i-l destinaseră. Dar în acelaşi timp, ea l-a auzit pe îngerul ei păzitor şoptindu-i în ureche: "Avansează în forţă! Dumnezeu te va ajuta!" Şi într-adevăr, tânărul a trecut pe lângă ea fără să o observe şi fără să îi acorde nici o atenţie.
Admisă ca servitoare la călugăriţele din Cubas, ea se obişnuieşte cu mânăstirea în timp de câteva luni, până în mai 1497. Surorile şi-au dat seama că făcuseră o alegere bună primind-o alături de ele, deoarece Juana era foarte harnică şi excela în toate activităţile. Rând pe rând, bucătăreasă, infirmieră, portăreasă, sacristină, ea nu se fofilează niciodată şi dovedeşte mereu o pietate extraordinară. Ca un noroc, se dovedeşte ca ea are chemare spirituală. Numai absenţa dotei o împiedică să ceară admiterea ei ca soră cu drepturi depline. Totuşi, virtuţile ei remarcabile fac ca în cele din urmă să fie aleasă stareţă, pe 3 mai 1499, când abia împlinise vârsta de 20 ani. Ea a îndeplinit această funcţie timp de şaptesprezece ani.
Sfătuită de îngerul ei păzitor, Juana de la Cruz reformează comunitatea spirituală în care se afla şi care devenise în timp un pic cam relaxată. Cu sprijinul Cardinalului Cisneros, ea stabileşte un nou regulement, mult mai strict, pe care îl ghidează remarcabil. Aceasta nu este de mirare deoarece îngerul ei păzitor o asista în permanenţă şoptindu-i ce trebuia să facă. Astfel, ea putea intra în legătură şi cu îngerii păzitori ai surorilor ei, ceea ce făcea ca totul să devină mult mai limpede şi mai uşor. Nici Fecioara Maria nu a omis să intervină în guvernarea stareţei Juana de la Cruz. Într-o zi de martie, Ea s-a arătat în faţa Maicii Juana înconjurată de îngeri şi de sfinţi şi a invitat-o să o urmeze. Cortegiul a parcurs mânăstirea pentru a binecuvânta toate chiliile şi camerele şi îngerii au depus coroniţe de flori pe capetele celor mai pioase măicuţe.
Îngerul păzitor al Maicii Juana a intervenit şi el de multe ori foarte concret în guvernarea mânăstirii, ajutând-o pe Maica Juana să limpezească relaţiile politice şi ecleziastice ale locului. El i-a sugerat de asemenea să extindă şi să renoveze clădirile, indicându-i ce construcţii să mai realizeze. Într-o zi, în timp ce vizita un şantier, Maica Juana a fost cuprinsă brusc de extaz şi a început să se ridice de la sol, aflăndu-se într-un echilibru precar deasupra unei grămezi de pietre, de unde i-ar fi fost foarte greu, în mod normal, să revină. În timp ce oamenii o priveau şi încântaţi, şi speriaţi, un copil a rostit pentru toţi cei care se mirau prea mult: "Cum ar putea ea să cadă de acolo, dacă îngerii o susţin?"
Îngerul păzitor obţinea de la Dumnezeu datele neceseare pentru a o sfătui pe protejata sa, aceste cunoştinţe uimindu-i şi pe cei mai mari meşteri şi savanţi. Oamenii veneau de departe pentru a o consulta pe stareţa Juana în special în legătură cu construcţiile pe care aceasta le realiza şi care dovedeau calităţi uimitoare, nemaîntâlnite. Ea vorbea uneori în arabă, în latină sau în bască pentru a se face înţeleasă de diverşi ascultători, printre care s-a numărat la un moment dat şi împăratul Carol Quintul. Sora Maria Evanghelista a transcris cuvintele pe care Maica Juana le rostea fiind în extaz şi acestea acoperă un număr de 454 pagini! Miracolul predicilor a durat 13 ani până când autorităţile ecleziastice au interzis acest gen de manifestare. Dar Inchiziţia nu a avut nimic de obiectat cu privire la fondul situaţiei.
Îngerul păzitor a condus-o pe Maica Juana într-o viaţă anterioară şi apoi a susţinut-o în timpul stigmatizării ei care a avut loc într-o sfântă vineri a anului 1524. El i-a asistat pe cei aflaţi în agonie pe care ea dorea să îi susţină şi a consolat sufletele din Purgatoriu pentru care Maica Juana se ruga. În final, îngerul i-a anunţat Juanei momentul morţii şi a asistat-o până în ultima clipă, petrecută pe 3 mai 1534.
În 1622 când mormântul stareţei a fost deschis, corpul ei a fost regăsit intact, emanând un parfum suav, paradisiac. Ea emana în jurul ei acelaşi parfum şi când era în viaţă şi le spunea celor care o întrebau că se datorează prezenţei îngerului ei păzitor.
Preafericita Maria Vittoria Fornari Strata (1562-1617), fondatoarea Annociadei Celeste, atribuia şi ea parfumul paradisiac de care era învăluită permanent prezenţei îngerului ei păzitor:
"Da, îngerii noştri păzitori miros atât de frumos!"
Cazul Juanei de la Cruz, un model al misticilor din perioada barocă, este excepţional. Cazul ei nu este însă unul izolat deoarece şi alţii au beneficiat, deşi poate nu chiar atât de spectaculos, de asistenţa îngerilor în timpul împlinirii misiunilor lor spirituale. Astfel, Filip cel Lung (+1259), tovarăşul sfântului Francisc, a fost şi el instruit de îngerul lui păzitor. El a primit multe informaţi iluminatoare de la acesta cu privire la vieţile sale anterioare şi la comportamentul sufletelor în alte dimensiuni ale manifestării. Toate aceste revelaţii l-au convins pe sfântul Francisc să îl numească pe Filip confesorul mânăstirii fondate de sfânta Clara. Mai târziu, Grigore al IX-lea l-a numit şi el pe Filip inspectorul general şi superiorul tuturor mânăstirilor şi aşezămintelor spirituale.
Religioasa augustină Maria Caterina Brugora (1489-1529), o mistică milaneză pe cât de remarcabilă pe atât de necunoscută, se bucura de viziuni frecvente ale îngerului ei păzitor care o învăţa despre Patimile Mântuitorului în timpul lungilor sale extazuri cotidiene, dar şi despre destinul tulburat al Italiei şi al Franţei din acea vreme. Maria Caterina nutrea o devoţiune exemplară faţă de îngerul ei păzitor. El o graţia adesea cu prezenţa sa divină, o învăţa numeroase lucruri şi îi dezvăluia multe mistere, iar în timpul întâlnirilor lor extatice, a contemplărilor mistice şi a viziunilor, el o consola pentru amărăciunea care îi apăsa sufletul.
Deoarece viziunile pioasei călugăriţe descriau situaţia Italiei dintr-o perspectivă politico-profetică, ea era consultată de numeroase personaje eminente ale timpului său, mai ales de cardinalul Frédéric Borromée şi Claude Briçonet. Sfaturile ei înţelepte şi armonios integrate împreună cu iluminările profetice pe care le primea au făcut din Maria Caterina Brugora un consilier ascultat, care se ruga şi muncea neobosit pentru pace.
În Franţa, venerabila Ana de Xainctonge (1567-1621), fondatoarea Ursulinelor din Dộle, era şi ea foarte apropiată de îngerul ei păzitor. Cronicile povestesc că ea nu intra şi nu ieşea din chilia ei fără să îi facă îngerului o reverenţă profundă. El de obicei mergea în faţa ei, dar atunci cănd participa la tainele bisericeşti, el îi stătea în spate. El îi vorbea aşa cum un frate vorbeşte surorii lui, iar când dorea să îi comunice ceva, el o atingea la urechea dreaptă. El o asista în guvernarea congregaţiei sale şi o ajuta în redactarea scrisorilor, mai ales a circularelor spirituale: "Credeţi că îngerii noştri păzitori, pe care Dumnezeu i-a însărcinat să ne ghideze, sunt mai puţin fericiţi decât heruvimii care îl contemplă şi îl iubesc pe Dumnezeu? Vă asigur că îngerii noştri buni nu îi invidiază pe ceilalţi deoarece ei îşi împlinesc propria vocaţie. Ei ne instruiesc şi ne păzesc pentru că Dumnezeu o doreşte."
Cu trei zile înainte de moartea ei, la capătul a 19 luni de infirmerie, tovarăşele sale au auzit o voce melodioasă venind din camera sa, ca dintr-o conversaţie. Când Maica de Boisset, care o succeda ca Maică Superioară, a intrat într-un final în încăpere, ea a văzut-o pe fondatoare cu faţa strălucind de bucurie spunând că îngerul ei păzitor venise la dreapta ei, ca o lumină, şi o sfătuise să se spovedească pentru ultima oară şi să se pregătească de moarte.
Anei de Saint-Augustin (Ana de Pedruja, 1555-1624) discipolă a Sfintei Tereza d΄Avila, un singur înger păzitor nu îi era suficient. În timpul unei mari încercări spirituale, în timp ce era însărcinată cu misiunea de a se ruga în continuu la Vilaneuve, ea se plângea Domnului care i-a apărut atunci înconjurat de doi îngeri de o frumuseţe excepţională. "Nu te mai plânge căci îţi voi da aceşti doi îngeri să te asiste!" Era vorba de îngerul ei păzitor şi de îngerul care o ajuta în misiunea ei. Într-o zi, acesta din urmă i s-a arătat şi i-a pus pe umeri o cruce foarte grea, ca semn al încercărilor pe care urma să le întâmpine. Apoi, în semn de consolare, ea a vizitat Sfântul Sacrament Iisus care era reprezentat în picioare, înconjurat de îngeri în adoraţie şi răspândind lumină, astfel încât întreaga capelă era iluminată perfect. Cei doi îngeri au asistat-o permanent în timpul guvernării sale şi au continuat să o viziteze şi după aceea.
Uneori şi preoţii simpli primesc de la Dumnezeu un înger suplimentar care să îi ajute în "ministerul" lor şi în ghidarea spirituală a sufletelor pe care ei le au în grijă. Metchilde Thaller a văzut un astfel de înger provenit din Corul angelic al Domniilor:
"Veşmântul magnific al acestui înger avea o culoare foarte luminoasă şi clară. Sceptrul din mâna lui stângă strălucea ca razele soarelui. Mâna lui dreaptă era liberă, fiind mereu pregătită să îl susţină pe preotul respectiv, să îl conducă şi să îl binecuvânteze."
Ea însăşi a primit un al doilea înger păzitor, din Corul Arhanghelilor, însărcinat să o ajute în misiunea ei reparatoare:
"El este serios şi înveşmântat în verde"
Symphoroza Chopin îl vedea adesea pe îngerul suplimentar al preşedintelui Franţei, care la rândul lui primea inspiraţii şi ordine de la Arhanghelul Mihail, protectorul Franţei. "Dar, adăuga ea, foarte rar preşedintele îl asculta pe unul sau pe celălalt! Şi ar fi avut numai de câştigat din acest lucru!"
În intervenţiile lor în cadrul misiunilor anumitor persoane, îngerii dezvăluie uneori anumite mistere, vorbesc despre viitor sau revelează anumite lucruri ascunse necesare pentru bunul mers al operaţiunii respective. Astfel, tradiţia ne povesteşte despre Ciril al Constantinopolului, pustnic de pe muntele Carmel, care fusese trimis pentru 10 ani ca misionar în Armenia, de către Brocard, preotul general al Ordinului religios respectiv. Într-o zi din 1185, în timpul celebrării unei mese în onoarea sfântului Hilarion (21 octombrie), un înger i-a apărut lui Ciril ţinând în mână o tijă plină de crini şi două table de argint pe care erau înscrise în greacă destinul Imperiului bizantin şi schizma dintre Orient şi Occident.
În 1239, un înger i-a arătat papei Grigore al IX-lea un suflet care urca la cer, escortat de numeroşi îngeri: "Acesta este sufletul preafericitului Cezarie din Spira, care a murit ca martir pentru a apăra legile divine. Mulţi alţii sunt încă persecutaţi pentru aceeaşi cauză, iar tu vei da socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru că ai dat generalului dreptul să îi maltrateze pe cei mai zeloşi membrii ai Ordinului religios!"
Impresionat de această viziune care i-a revelat faptele rele pe care el le ignora, pontiful a ţinut cont de sfatul fraţilor mineri şi, obţinând acordul lor, el l-a susţinut pe fratele Elie, contestatul succesor al lui Francisc din Assissi.
La sfârşitul anului 1830, doi îngeri au anunţat-o în avans pe preafericita Anna Maria Taigi despre alegerea suveranului pontif, cardinalul Mauro Cappellari, înfăţişându-l pe acesta în faţa ochilor ei spirituali, cu cheile şi tiara deasupra capului. În realitate, el chiar a fost ales pe 6 februarie 1831 şi a primit numele Grigore al XVI-lea.
Pentru Clotilde Micheli, a cărei viaţă a fost un colocviu permanent cu îngerii, aceştia au intervenit ca să o anunţe despre pericolele care îi păşteau pe cei apropiaţi ei. Câteodată, ea îi spunea fratelui ei mai mare să nu se ducă pe o anumită stradă sau într-un anumit oraş unde el îşi propusese să ajungă. Când el vroia să înţeleagă de ce, ea îi răspundea: "Îngerul păzitor mi-a zis să nu te duci acolo!" Dacă, fratele se ducea totuşi acolo unde fusese sfătuit să nu se ducă, de fiecare dată se confrunta cu anumite probleme sau situaţii dezagreabile. Câteodată, în timpul rugăciunilor sale, îngerul îi arăta sfintei ce se va petrece cu apropiaţii ei daca se vor duce în cutare sau cutare loc. Ea îi avertiza pe aceştia mereu, cu multă bunătate, dar dacă ei nu o ascultau, atunci suportau consecinţele.
Într-o seară, toată familia era reunită la cină. Deodată, Clotilde i-a spus Fortunatei să se ducă la cumnata ei şi să îi prepare o ceaşcă plină de cafea şi un pat călduros, pentru că soţul acesteia şi fratele lor avusese un accident în drum spre casă. Ea însăşi s-a ridicat şi a pornit în cautarea fratelui ei pe care l-a găsit prăbuşit pe o stradă mai lăturalnică. Ea i-a acordat acestuia primul ajutor cu multă tandreţe, şi apoi cu ajutorul unui trecător l-a condus până acasă.
Christine de Markyate (1097-1161) a primit de la îngerul ei păzitor mesajul să comunice toate viziunile sale. Această fată a unui negustor bogat din Hudington, aflat aproape de Canterbury, a făcut legământ de virginitate şi a refuzat să se mărite cu alesul părinţilor ei. Deşi soţul ei ar fi fost bogat, nobil şi bine făcut, ea a preferat să se sustragă întâlnirilor nocturne cu el şi să fugă în cele din urmă, în noaptea nunţii, asistată de îngerul ei păzitor. După ce a obţinut într-un final separarea şi anularea căsătoriei de către Thurstan, episcopul de York, tânăra femeie s-a stabilit ca anahoret aproape de mânăstirea Saint Albain. Ea a primit mesaje din partea Cerului pe care trebuia să le comunice abatelui Geoffroy. Dar, în pofida insistenţelor sale, acesta din urmă nu s-a arătat deloc interesat astfel încât a fost necesar ca o cohortă de îngeri să vină la el într-o seară şi să îl convingă să accepte să o ghideze pe tânăra fecioară şi să o ajute în misiunea ei spirituală. Revenită la Markyate, ea va fonda o comunitate de călugăriţe, pe care o va coordona cu înţelepciune până la moarte.
Contemporana ei germană, benedictina Elisabeth de Schonau, detesta să comunice revelaţiile pe care le primea din partea Cerului. La insistenţele fratelui său Egbert, abate al benedictinilor din vecinătate, ea i-a dictat acestuia Liber Viarum-ul său. Ea a estimat că a făcut un gest bun deoarece în timpul slujbei ulterioare îngerul ei păzitor a vizitat-o şi i-a spus să dăruiască lucrarea episcopilor din Treves, Mayence şi Koln, şi să le spună acestora să instruiască oamenii după conţinutul ei.
Colomba Tofanoni (1582-1655), dominicană din Siena, era asistată în permanenţă de îngerul ei păzitor în redactarea revelaţiilor sale. Ea l-a numit confesorul ei, care nu numai că o limpezea, ajutând-o să-şi exprime gândurile, dar care i-a şi dăruit din partea lui Dumnezeu harul sfaturilor şi al profeţiei. Autorităţile ecleziastice au apelat la serviciile Colombei de mai multe ori. În plus, ea se ridica de la pământ atunci când se deplasa şi mergea cu o viteză extraordinară, de parcă nici nu ar fi atins pământul, conform devizei: "Bunătatea lui Cristos ne impulsionează şi ne grăbeşte!"
Sursa:angelinspir.ro
Îngerii păzitori intervin în permanenţă pentru a-şi ajuta protejaţii să îşi realizeze misiunea spirituală primită de la Dumnezeu, care nu urmăreşte numai persoana în cauză, ci şi o întreagă comunitate spirituală sau un întreg grup de oameni ai lui Dumnezeu. Din această perspectivă, viaţa Juanei de la Cruz reprezintă un exemplu dintre cele mai uimitoare.
Juana a fost ghidată de îngerul ei păzitor din fragedă pruncie, el apărându-i frecvent pentru a o sfătui, încuraja şi pentru a o corecta când era nevoie. El era îmbrăcat cu o robă lungă, de un alb strălucitor, având brodate cu fir auriu versete din Biblie pe faldurile veşmântului său şi pe sandale. El avea faţa strălucitoare şi purta o coroană de diamante şi o cruce de aur. Ţinea în mâini un stindard pe care erau reprezentate simbolurile Sacrificiului Cristic sau imaginea Fecioarei Maria înconjurată de îngeri. Plină de respect pentru el, Juana i se adresa mereu cu formula "Frumuseţea voastră". El i-a mărturisit sfintei că a fost odinioară îngerul Regelui David, iar apoi al lui Grigore de Nazianz (329-389) şi al Papei Grigore cel Mare (540-604), amândoi doctori ai Bisericii. Cu siguranţă el îşi implinise bine menirea alături de ei, deoarece ajunseseră, după cum spunea el, în Cerurile superioare Corurilor Angelice, datorită gradului lor foarte elevat de sfinţenie.
La cincisprezece ani, ea fuge într-o seară din casa părintească pentru a se sustrage unui aranjament de căsătorie pus la cale de părinţii săi. Îmbrăcată în veşminte de bărbat, adolescenta urmărea să ajungă la mânăstirea fransciscanelor din Cubas, aflată la două leghe de domiciliul ei. Din nefericire, în drumul ei, Juana l-a văzut îndreptându-se spre ea exact pe pretendentul pe care părinţii ei i-l destinaseră. Dar în acelaşi timp, ea l-a auzit pe îngerul ei păzitor şoptindu-i în ureche: "Avansează în forţă! Dumnezeu te va ajuta!" Şi într-adevăr, tânărul a trecut pe lângă ea fără să o observe şi fără să îi acorde nici o atenţie.
Admisă ca servitoare la călugăriţele din Cubas, ea se obişnuieşte cu mânăstirea în timp de câteva luni, până în mai 1497. Surorile şi-au dat seama că făcuseră o alegere bună primind-o alături de ele, deoarece Juana era foarte harnică şi excela în toate activităţile. Rând pe rând, bucătăreasă, infirmieră, portăreasă, sacristină, ea nu se fofilează niciodată şi dovedeşte mereu o pietate extraordinară. Ca un noroc, se dovedeşte ca ea are chemare spirituală. Numai absenţa dotei o împiedică să ceară admiterea ei ca soră cu drepturi depline. Totuşi, virtuţile ei remarcabile fac ca în cele din urmă să fie aleasă stareţă, pe 3 mai 1499, când abia împlinise vârsta de 20 ani. Ea a îndeplinit această funcţie timp de şaptesprezece ani.
Sfătuită de îngerul ei păzitor, Juana de la Cruz reformează comunitatea spirituală în care se afla şi care devenise în timp un pic cam relaxată. Cu sprijinul Cardinalului Cisneros, ea stabileşte un nou regulement, mult mai strict, pe care îl ghidează remarcabil. Aceasta nu este de mirare deoarece îngerul ei păzitor o asista în permanenţă şoptindu-i ce trebuia să facă. Astfel, ea putea intra în legătură şi cu îngerii păzitori ai surorilor ei, ceea ce făcea ca totul să devină mult mai limpede şi mai uşor. Nici Fecioara Maria nu a omis să intervină în guvernarea stareţei Juana de la Cruz. Într-o zi de martie, Ea s-a arătat în faţa Maicii Juana înconjurată de îngeri şi de sfinţi şi a invitat-o să o urmeze. Cortegiul a parcurs mânăstirea pentru a binecuvânta toate chiliile şi camerele şi îngerii au depus coroniţe de flori pe capetele celor mai pioase măicuţe.
Îngerul păzitor al Maicii Juana a intervenit şi el de multe ori foarte concret în guvernarea mânăstirii, ajutând-o pe Maica Juana să limpezească relaţiile politice şi ecleziastice ale locului. El i-a sugerat de asemenea să extindă şi să renoveze clădirile, indicându-i ce construcţii să mai realizeze. Într-o zi, în timp ce vizita un şantier, Maica Juana a fost cuprinsă brusc de extaz şi a început să se ridice de la sol, aflăndu-se într-un echilibru precar deasupra unei grămezi de pietre, de unde i-ar fi fost foarte greu, în mod normal, să revină. În timp ce oamenii o priveau şi încântaţi, şi speriaţi, un copil a rostit pentru toţi cei care se mirau prea mult: "Cum ar putea ea să cadă de acolo, dacă îngerii o susţin?"
Îngerul păzitor obţinea de la Dumnezeu datele neceseare pentru a o sfătui pe protejata sa, aceste cunoştinţe uimindu-i şi pe cei mai mari meşteri şi savanţi. Oamenii veneau de departe pentru a o consulta pe stareţa Juana în special în legătură cu construcţiile pe care aceasta le realiza şi care dovedeau calităţi uimitoare, nemaîntâlnite. Ea vorbea uneori în arabă, în latină sau în bască pentru a se face înţeleasă de diverşi ascultători, printre care s-a numărat la un moment dat şi împăratul Carol Quintul. Sora Maria Evanghelista a transcris cuvintele pe care Maica Juana le rostea fiind în extaz şi acestea acoperă un număr de 454 pagini! Miracolul predicilor a durat 13 ani până când autorităţile ecleziastice au interzis acest gen de manifestare. Dar Inchiziţia nu a avut nimic de obiectat cu privire la fondul situaţiei.
Îngerul păzitor a condus-o pe Maica Juana într-o viaţă anterioară şi apoi a susţinut-o în timpul stigmatizării ei care a avut loc într-o sfântă vineri a anului 1524. El i-a asistat pe cei aflaţi în agonie pe care ea dorea să îi susţină şi a consolat sufletele din Purgatoriu pentru care Maica Juana se ruga. În final, îngerul i-a anunţat Juanei momentul morţii şi a asistat-o până în ultima clipă, petrecută pe 3 mai 1534.
În 1622 când mormântul stareţei a fost deschis, corpul ei a fost regăsit intact, emanând un parfum suav, paradisiac. Ea emana în jurul ei acelaşi parfum şi când era în viaţă şi le spunea celor care o întrebau că se datorează prezenţei îngerului ei păzitor.
Preafericita Maria Vittoria Fornari Strata (1562-1617), fondatoarea Annociadei Celeste, atribuia şi ea parfumul paradisiac de care era învăluită permanent prezenţei îngerului ei păzitor:
"Da, îngerii noştri păzitori miros atât de frumos!"
Cazul Juanei de la Cruz, un model al misticilor din perioada barocă, este excepţional. Cazul ei nu este însă unul izolat deoarece şi alţii au beneficiat, deşi poate nu chiar atât de spectaculos, de asistenţa îngerilor în timpul împlinirii misiunilor lor spirituale. Astfel, Filip cel Lung (+1259), tovarăşul sfântului Francisc, a fost şi el instruit de îngerul lui păzitor. El a primit multe informaţi iluminatoare de la acesta cu privire la vieţile sale anterioare şi la comportamentul sufletelor în alte dimensiuni ale manifestării. Toate aceste revelaţii l-au convins pe sfântul Francisc să îl numească pe Filip confesorul mânăstirii fondate de sfânta Clara. Mai târziu, Grigore al IX-lea l-a numit şi el pe Filip inspectorul general şi superiorul tuturor mânăstirilor şi aşezămintelor spirituale.
Religioasa augustină Maria Caterina Brugora (1489-1529), o mistică milaneză pe cât de remarcabilă pe atât de necunoscută, se bucura de viziuni frecvente ale îngerului ei păzitor care o învăţa despre Patimile Mântuitorului în timpul lungilor sale extazuri cotidiene, dar şi despre destinul tulburat al Italiei şi al Franţei din acea vreme. Maria Caterina nutrea o devoţiune exemplară faţă de îngerul ei păzitor. El o graţia adesea cu prezenţa sa divină, o învăţa numeroase lucruri şi îi dezvăluia multe mistere, iar în timpul întâlnirilor lor extatice, a contemplărilor mistice şi a viziunilor, el o consola pentru amărăciunea care îi apăsa sufletul.
Deoarece viziunile pioasei călugăriţe descriau situaţia Italiei dintr-o perspectivă politico-profetică, ea era consultată de numeroase personaje eminente ale timpului său, mai ales de cardinalul Frédéric Borromée şi Claude Briçonet. Sfaturile ei înţelepte şi armonios integrate împreună cu iluminările profetice pe care le primea au făcut din Maria Caterina Brugora un consilier ascultat, care se ruga şi muncea neobosit pentru pace.
În Franţa, venerabila Ana de Xainctonge (1567-1621), fondatoarea Ursulinelor din Dộle, era şi ea foarte apropiată de îngerul ei păzitor. Cronicile povestesc că ea nu intra şi nu ieşea din chilia ei fără să îi facă îngerului o reverenţă profundă. El de obicei mergea în faţa ei, dar atunci cănd participa la tainele bisericeşti, el îi stătea în spate. El îi vorbea aşa cum un frate vorbeşte surorii lui, iar când dorea să îi comunice ceva, el o atingea la urechea dreaptă. El o asista în guvernarea congregaţiei sale şi o ajuta în redactarea scrisorilor, mai ales a circularelor spirituale: "Credeţi că îngerii noştri păzitori, pe care Dumnezeu i-a însărcinat să ne ghideze, sunt mai puţin fericiţi decât heruvimii care îl contemplă şi îl iubesc pe Dumnezeu? Vă asigur că îngerii noştri buni nu îi invidiază pe ceilalţi deoarece ei îşi împlinesc propria vocaţie. Ei ne instruiesc şi ne păzesc pentru că Dumnezeu o doreşte."
Cu trei zile înainte de moartea ei, la capătul a 19 luni de infirmerie, tovarăşele sale au auzit o voce melodioasă venind din camera sa, ca dintr-o conversaţie. Când Maica de Boisset, care o succeda ca Maică Superioară, a intrat într-un final în încăpere, ea a văzut-o pe fondatoare cu faţa strălucind de bucurie spunând că îngerul ei păzitor venise la dreapta ei, ca o lumină, şi o sfătuise să se spovedească pentru ultima oară şi să se pregătească de moarte.
Anei de Saint-Augustin (Ana de Pedruja, 1555-1624) discipolă a Sfintei Tereza d΄Avila, un singur înger păzitor nu îi era suficient. În timpul unei mari încercări spirituale, în timp ce era însărcinată cu misiunea de a se ruga în continuu la Vilaneuve, ea se plângea Domnului care i-a apărut atunci înconjurat de doi îngeri de o frumuseţe excepţională. "Nu te mai plânge căci îţi voi da aceşti doi îngeri să te asiste!" Era vorba de îngerul ei păzitor şi de îngerul care o ajuta în misiunea ei. Într-o zi, acesta din urmă i s-a arătat şi i-a pus pe umeri o cruce foarte grea, ca semn al încercărilor pe care urma să le întâmpine. Apoi, în semn de consolare, ea a vizitat Sfântul Sacrament Iisus care era reprezentat în picioare, înconjurat de îngeri în adoraţie şi răspândind lumină, astfel încât întreaga capelă era iluminată perfect. Cei doi îngeri au asistat-o permanent în timpul guvernării sale şi au continuat să o viziteze şi după aceea.
Uneori şi preoţii simpli primesc de la Dumnezeu un înger suplimentar care să îi ajute în "ministerul" lor şi în ghidarea spirituală a sufletelor pe care ei le au în grijă. Metchilde Thaller a văzut un astfel de înger provenit din Corul angelic al Domniilor:
"Veşmântul magnific al acestui înger avea o culoare foarte luminoasă şi clară. Sceptrul din mâna lui stângă strălucea ca razele soarelui. Mâna lui dreaptă era liberă, fiind mereu pregătită să îl susţină pe preotul respectiv, să îl conducă şi să îl binecuvânteze."
Ea însăşi a primit un al doilea înger păzitor, din Corul Arhanghelilor, însărcinat să o ajute în misiunea ei reparatoare:
"El este serios şi înveşmântat în verde"
Symphoroza Chopin îl vedea adesea pe îngerul suplimentar al preşedintelui Franţei, care la rândul lui primea inspiraţii şi ordine de la Arhanghelul Mihail, protectorul Franţei. "Dar, adăuga ea, foarte rar preşedintele îl asculta pe unul sau pe celălalt! Şi ar fi avut numai de câştigat din acest lucru!"
În intervenţiile lor în cadrul misiunilor anumitor persoane, îngerii dezvăluie uneori anumite mistere, vorbesc despre viitor sau revelează anumite lucruri ascunse necesare pentru bunul mers al operaţiunii respective. Astfel, tradiţia ne povesteşte despre Ciril al Constantinopolului, pustnic de pe muntele Carmel, care fusese trimis pentru 10 ani ca misionar în Armenia, de către Brocard, preotul general al Ordinului religios respectiv. Într-o zi din 1185, în timpul celebrării unei mese în onoarea sfântului Hilarion (21 octombrie), un înger i-a apărut lui Ciril ţinând în mână o tijă plină de crini şi două table de argint pe care erau înscrise în greacă destinul Imperiului bizantin şi schizma dintre Orient şi Occident.
În 1239, un înger i-a arătat papei Grigore al IX-lea un suflet care urca la cer, escortat de numeroşi îngeri: "Acesta este sufletul preafericitului Cezarie din Spira, care a murit ca martir pentru a apăra legile divine. Mulţi alţii sunt încă persecutaţi pentru aceeaşi cauză, iar tu vei da socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru că ai dat generalului dreptul să îi maltrateze pe cei mai zeloşi membrii ai Ordinului religios!"
Impresionat de această viziune care i-a revelat faptele rele pe care el le ignora, pontiful a ţinut cont de sfatul fraţilor mineri şi, obţinând acordul lor, el l-a susţinut pe fratele Elie, contestatul succesor al lui Francisc din Assissi.
La sfârşitul anului 1830, doi îngeri au anunţat-o în avans pe preafericita Anna Maria Taigi despre alegerea suveranului pontif, cardinalul Mauro Cappellari, înfăţişându-l pe acesta în faţa ochilor ei spirituali, cu cheile şi tiara deasupra capului. În realitate, el chiar a fost ales pe 6 februarie 1831 şi a primit numele Grigore al XVI-lea.
Pentru Clotilde Micheli, a cărei viaţă a fost un colocviu permanent cu îngerii, aceştia au intervenit ca să o anunţe despre pericolele care îi păşteau pe cei apropiaţi ei. Câteodată, ea îi spunea fratelui ei mai mare să nu se ducă pe o anumită stradă sau într-un anumit oraş unde el îşi propusese să ajungă. Când el vroia să înţeleagă de ce, ea îi răspundea: "Îngerul păzitor mi-a zis să nu te duci acolo!" Dacă, fratele se ducea totuşi acolo unde fusese sfătuit să nu se ducă, de fiecare dată se confrunta cu anumite probleme sau situaţii dezagreabile. Câteodată, în timpul rugăciunilor sale, îngerul îi arăta sfintei ce se va petrece cu apropiaţii ei daca se vor duce în cutare sau cutare loc. Ea îi avertiza pe aceştia mereu, cu multă bunătate, dar dacă ei nu o ascultau, atunci suportau consecinţele.
Într-o seară, toată familia era reunită la cină. Deodată, Clotilde i-a spus Fortunatei să se ducă la cumnata ei şi să îi prepare o ceaşcă plină de cafea şi un pat călduros, pentru că soţul acesteia şi fratele lor avusese un accident în drum spre casă. Ea însăşi s-a ridicat şi a pornit în cautarea fratelui ei pe care l-a găsit prăbuşit pe o stradă mai lăturalnică. Ea i-a acordat acestuia primul ajutor cu multă tandreţe, şi apoi cu ajutorul unui trecător l-a condus până acasă.
Christine de Markyate (1097-1161) a primit de la îngerul ei păzitor mesajul să comunice toate viziunile sale. Această fată a unui negustor bogat din Hudington, aflat aproape de Canterbury, a făcut legământ de virginitate şi a refuzat să se mărite cu alesul părinţilor ei. Deşi soţul ei ar fi fost bogat, nobil şi bine făcut, ea a preferat să se sustragă întâlnirilor nocturne cu el şi să fugă în cele din urmă, în noaptea nunţii, asistată de îngerul ei păzitor. După ce a obţinut într-un final separarea şi anularea căsătoriei de către Thurstan, episcopul de York, tânăra femeie s-a stabilit ca anahoret aproape de mânăstirea Saint Albain. Ea a primit mesaje din partea Cerului pe care trebuia să le comunice abatelui Geoffroy. Dar, în pofida insistenţelor sale, acesta din urmă nu s-a arătat deloc interesat astfel încât a fost necesar ca o cohortă de îngeri să vină la el într-o seară şi să îl convingă să accepte să o ghideze pe tânăra fecioară şi să o ajute în misiunea ei spirituală. Revenită la Markyate, ea va fonda o comunitate de călugăriţe, pe care o va coordona cu înţelepciune până la moarte.
Contemporana ei germană, benedictina Elisabeth de Schonau, detesta să comunice revelaţiile pe care le primea din partea Cerului. La insistenţele fratelui său Egbert, abate al benedictinilor din vecinătate, ea i-a dictat acestuia Liber Viarum-ul său. Ea a estimat că a făcut un gest bun deoarece în timpul slujbei ulterioare îngerul ei păzitor a vizitat-o şi i-a spus să dăruiască lucrarea episcopilor din Treves, Mayence şi Koln, şi să le spună acestora să instruiască oamenii după conţinutul ei.
Colomba Tofanoni (1582-1655), dominicană din Siena, era asistată în permanenţă de îngerul ei păzitor în redactarea revelaţiilor sale. Ea l-a numit confesorul ei, care nu numai că o limpezea, ajutând-o să-şi exprime gândurile, dar care i-a şi dăruit din partea lui Dumnezeu harul sfaturilor şi al profeţiei. Autorităţile ecleziastice au apelat la serviciile Colombei de mai multe ori. În plus, ea se ridica de la pământ atunci când se deplasa şi mergea cu o viteză extraordinară, de parcă nici nu ar fi atins pământul, conform devizei: "Bunătatea lui Cristos ne impulsionează şi ne grăbeşte!"
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu