Descrieri fizice ale ingerilor

Descrieri fizice ale ingerilor

Îngerii nu acţionează doar din invizibil. Sunt momente în care îşi materializează un trup, astfel încât să participe direct la anumite evenimente. În acest mod, ei ajung să realizeze adevărate miracole. Trupul lor fizic va avea trăsăturile pe care ei le hotărăsc, în acord cu voinţă divină, hainele pe care le poartă sunt în concordanţă cu acţiunea pe care o realizează, doar din ochii lor răzbate natura angelică, cerească, ce se revărsa prin ei asupra a tot ce-i înconjoară.
Vom prezenta în continuare câteva descrieri fizice ale fiinţelor diferiţilor îngeri care au luat un trup omenesc spre a-i ajuta pe cei de pe pământ: “Vorbele lor sunt pline de cea mai adâncă înţelepciune, sunetul vocii lor întrece armonia cea mai fermecătoare a lirei lui Eolus, pe feţele lor zâmbesc necontenit zorile cele mai curate ale dimineţii, răsuflarea lor are parfumul rozelor, al iasomiei şi al ambrei, părul lor este ca aurul cel mai pur, mâinile lor, albe ca alabastrul, sunt atât de frumoase şi delicate, încât nu aş putea găsi ceva asemănător pe acest pământ. Pieptul lor are măsura aceluia al unei fecioare înfloritoare, cum am văzut una singură, odată, într-un ţinut din Pont; şi la fel de frumoase şi minunate în alcătuirea lor armonioasă sunt şi picioarele lor. Pe scurt, ai putea să înnebuneşti de atâta iubire pentru aceste fiinţe!” (Mare Evanghelie a lui Ioan)
În cartea sa Îngerii, Paola Giovetti redă un caz special de intervenţie angelică, în care îi descrie astfel: “După ce s-a terminat tratamentul, am ieşit din clopotniţă şi am întâlnit doi bărbaţi, unul de 1,70 m, iar celălalt ceva mai înalt. Unul avea o înfăţişare puţin slavă, iar celălalt avea trăsături longiline. Amândoi erau îmbrăcaţi în mod obişnuit şi vorbeau o italiană perfectă, însă cu cadenţe stranii, care te făceau să bănuieşti că nu erau italieni. Ne-au oprit şi ne-au întrebat despre o stradă anumită, pe care noi nu am ştiut să le-o arătăm, pentru că nu eram din oraş. Ne-am continuat drumul, dar după câţiva paşi prietena mea şi eu ne-am uitat în urmă, exclamând simultan: “Dar erau îngeri!...”. Cei doi deja dispăruseră! Prietena mea trăieşte şi acum, este bine, cât despre tumoare, nu s-a mai găsit nici o urmă.”
Carl Gustav Jung, vorbind în baza experienţei sale personale, în cartea autobiografică Amintiri, vise, reflexii, spune referitor la îngerul care i-a apărut în planul astral al viselor: “Filimon era păgân, dar era înfăşurat într-o atmosferă egipteano-elenistică, având şi o coloratură gnostică. Imaginea sa mi-a apărut pentru prima dată în visul următor: era un cer albastru, dar de fapt nu era cer, părea să fie o mare, pentru că nu era acoperit de nori ci de fâşii brune de pământ. Această apă reprezenta de fapt cerul albastru. Pe neaşteptate din dreapta, străbătând cerul, s-a ivit o fiinţă înaripată, un bătrân. Avea la cingătoare un lanţ cu patru chei, ca şi când ar fi fost pe punctul de a deschide o încuietoare. Era înaripat, iar aripile sale erau ca cele ale unui pescăruş, cu acele culori caracteristice.”
Kafka, scriitor care a trăit în angoasă şi singurătate, are şi el o descriere aparte a unei apariţii angelice, petrecută chiar în realitatea planului fizic: “Către seară m-am aşezat la fereastră, sprijinindu-mă de pervaz. Atunci am privit într-o doară şi pentru prima dată din acel loc liniştit plafonul camerei. În sfârşit... acea cameră începu să se mişte. Acest lucru începu de la marginile albe ale plafonului, în jurul căruia alerga o uşoară podoabă de ipsos. Bucăţele de tencuială se desprindeau şi cădeau pe pământ ocazional, cu zgomote seci... Apoi albul tavanului a început să se amestece cu un violet azuriu, începând de la mijlocul tavanului care rămânea alb., Mai mult decât atât emana de-a dreptul o lumină albă radioasă deasupra lămpii mizere care era agăţată de plafon. Valuri de culoare, sau poate o lumină, se propagau continuu către marginea care devenea întunecată. Nu mai supravegheam tencuiala care cădea din cauza presiunii unui aparat specializat care era utilizat cu multă precizie.
 Şi iată, în acel amurg violet se strecurau din lateral nuanţe galbene, galben-aurii. Dar plafonul nu se colora în realitate- culorile îl făceau transparent şi deasupra lui părea că obiectele se eliberaseră şi că voiau să-l traverseze şi deja se vedea un braţ care se întindea, o sabie de argint care se ridica şi cobora. Ceea ce mi-a fost foarte clar a fost faptul că se pregătea o apariţie care trebuia să mă elibereze. Am sărit în picioare pentru a face toate pregătirile necesare şi am împins masa către perete. De abia terminasem că plafonul s-a deschis cu adevărat. De la o mare înălţime, pe care o apreciasem greşit, cobora lent în umbră, un înger îmbrăcat în haine de un violet azuriu, legat cu cordoane de aur, cu aripi mari albe strălucitoare ca mătasea, cu o sabie poziţionată orizontal în mâna ridicată.”
Îndemnat să cerceteze trupul materializat al unui înger, un om mărturiseşte, în Marea evanghelie a lui Ioan: “Da, da, totul este materie! El are aceeaşi formă ca şi noi, dar trupul lui este mai rafinat, mai moale şi cu mult mai frumos. Graţia pe care o arată chipul său este nespus de luminoasă şi de frumoasă! Nu este nicidecum un chip de fată, ci unul bărbătesc, plin de seriozitate, dar cu mult mai frumos decât cel mai frumos chip de fată! Devine parcă din ce în ce mai frumos cu cât îl privesc mai mult timp. Dumnezeule, este nemaipomenit!”

Adela Sîmbotin
Sursa:angelinspir.ro