Spiritele naturii
Poveştile cu zâne, spiriduşi, elfi, fauni sau sirene oglindesc o concepţie străveche, conform căreia fiecare lucru sau fenomen are o personalitate, o fiinţă, o entitate asociată. Aceasta personificare a tot ceea ce există, ne permite să înţelegem Natura într-un mod mai profund.
Aceste spirite sunt înzestrate cu o inteligenţă complexă, fiind foarte eficiente în toate problemele care ţin de administrarea Naturii. Ele pot vedea şi auzi tot ce se petrece şi tot ce se spune pe Pământ. În plus, au capacitatea de a interacţiona cu oamenii, cărora le aduc uneori anumite servicii. Dacă vă întâlniţi cu ele trebuie să fiţi însă extrem de precauţi, căci se enervează uşor şi vă pot face foarte mult rău.
Toate spiritele care au reuşit să scape de materie şi chiar şi sufletele umane ale celor decedaţi au o adevărată oroare faţă de ea, cu toată inteligenţa lor vie. Cât despre spiritele care au obţinut abia recent mult dorita libertate printr-o permisiune specială, scăpând astfel de temniţa lor grea, din interiorul pământului, aşa cum ne explica J. Lorber, acestea se tem de materie mai rău ca de moarte. Groaza şi oroarea pe care o au faţă de materie atrag vibraţii similare, negative, care le fac să fie maliţioase şi răzbunătoare; ele se adună cu milioanele, încercând să scape în imensitatea spaţiului cosmic. Spiritele păcii, adică îngerii din cea mai înaltă regiune atmosferică, au însă grijă să le prindă şi să le arunce din nou în captivitate, sub forma fenomenelor meteorologice. Reajunse pe Pământ, lor li se porunceşte să lucreze în regatul vegetal.
Dacă nu dovedesc nici un pic de entuziasm, sunt aruncate sub formă de apă în iazuri, lacuri şi oceane, unde continuă să-şi practice renghiurile răutăcioase. Dacă devin excesiv de maliţioase şi se unesc cu spiritele malefice ale oceanelor, ele sunt silite să coboare în adâncurile Pământului, într-o stare cu adevărat demnă de milă. În schimb, dacă lucrează cu spor la administrarea lumii vegetale, lor li se permite să îşi continue calea dezvoltării superioare într-un trup de carne. Uneori, după îndeplinirea stagiului necesar, li se permite să se întoarcă în starea lor anterioară, mai liberă, fiind lăsate aşa timp de 200 de ani sau mai bine. În această stare pot locui în aer, pe munţi, în păduri, iar uneori în lacuri şi râuri.
Aceste spirite, cărora le place să se ridice în aer şi să acopere cerul, sunt cunoscute ca spirite ale aerului. Ele se bucură de o libertate mai mare decât spiritele pământului, a căror formă este mai solidă (şi deci mai rigidă). Din acest motiv, ele trebuie supravegheate foarte atent de spiritele păcii, căci având un grad mare de libertate, ar putea provoca cu uşurinţă foarte multe daune.
Aceste spirite preferă să locuiască în regiuni sălbatice, pline de pace. Dacă ajungeţi în asemenea regiuni minunate, nu este deloc recomandabil să ţipaţi, să fluieraţi, să vorbiţi urât, trivial sau să vă certaţi, căci spiritele din zonă sunt încă ţinute în captivitatea materiei şi se pot răzbuna pe dumneavoastră. Ele pot face mult rău unor spirite ceva mai libere. De pildă, ele încearcă uneori să-i sperie pe călători sub forma unor apariţii fantomatice.
Aceste spirite, dacă se dovedesc utile şi active, pot fi scutite de încarnarea pe Pământ, ducându-se fie pe Lună, fie pe o altă planetă. Spiritele acceptă cu mult mai mult entuziasm aceste încarnări, căci este mult mai uşor să trăieşti pe alte corpuri cereşti decât pe Pământ.
Aceste spirite sunt numite de regulă spirite rătăcitoare, căci rătăcesc de pe o planetă pe alta, fără intenţia de a se incarna. În aceste călătorii, ele însoţesc de multe ori spiritele celor decedaţi, care nu deţin facultatea de a vedea pe alte planete fără ajutorul spiritelor naturii. Ele ajută spiritele celor decedaţi, să intre în trupul fiinţelor umane care trăiesc pe planetele respective, căci numai astfel pot vedea, prin ochii lor, lucrurile care există pe acele planete.
Când aceste spirite ale naturii obosesc de rătăcirile lor, ele se întorc din nou pe Pământ şi acceptă în sfârşit dificultăţile unei încarnări terestre. Nu este posibil să devii copil al lui Dumnezeu fără o astfel de încarnare, căci oricine doreşte să atingă acest ideal suprem trebuie să meargă pe calea stabilită de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nenumărate spirite de pe alte corpuri cereşti se grăbesc spre Pământ, pentru a suporta aici greutăţile prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu, încarnat în trup.
Cu secole în urmă, când oamenii trăiau mult mai simplu decât astăzi, numărul celor care puteau vedea şi care se simţeau acasă în ambele lumi (fizică şi astrală) era mult mai mare. Spiritele îi învăţau pe aceştia efectele plantelor şi le indicau unde erau ascunse zăcăminte de metale sau pietre preţioase din munţi. Tot ele i-au învăţat pe oameni să extragă metalele din minereurile lor, să le topească şi să le prelucreze pentru destinaţii utile.
Aproape că nu existau case care să nu aibă propriile lor spirite şi existau chiar familii care aveau spirite -slujitori. Mai ales în munţi se aflau oameni înţelepţi care cunoşteau chiar şi cele mai secrete forte ale Naturii; ei se asociau cu unele dintre acestea, cu care se aflau în rezonanţă, iar spiritele le stăteau la dispoziţie în orice moment.
Există 4 elemente fundamentale în natură: pământul, apa, focul şi aerul. Fiecărui element îi este asociată o categorie de spirite ale naturii, care manifestă caracteristicile specifice fiecărui element.
Aşa cum noi, oamenii, avem un vehicul cauzal (care ne determină destinul şi care corespunde elementului eter), unul mental (al gândurilor, corespunzând aerului), unit cu cel astral (al dorinţelor, ce e asociat cu focul), unul eteric (care ne dăruieşte vitalitatea, energia, asociat cu apa), nedespărţit de cel fizic (care este legat de elementul pământ şi de planul materiei), la fel se petrec lucrurile şi în cazul spiritelor naturii. Formele lor sunt adaptate, elementului pe care îl întrupează;
1. gnomii (piticii) şi spiriduşii corespund elementului pământ;
2. ondinele (sirenele), nimfele, naga-şii aparţin elementului apă;
3. salamandrele reprezintă elementul foc;
4. zânele (feele), elfii şi silfii întruchipează elementul aer.
Trebuie să precizăm că gnomii, spiriduşii, ondinele, salamandrele, zânele, sunt entităţi distincte, având personalităţi distincte, ca şi oamenii de altfel.
Spiritele Pământului, Focului, Apei, Aerului se manifestă sub forme foarte diverse ce sugerează natura lor interioară, caracteristică unui anumit tip de energie, oglindind culori, creând forme luminoase sau umbre, imagini colorate plutind la mare distanţă deasupra solului.
Adela Sîmbotin
Sursa:angelinspir.ro
Poveştile cu zâne, spiriduşi, elfi, fauni sau sirene oglindesc o concepţie străveche, conform căreia fiecare lucru sau fenomen are o personalitate, o fiinţă, o entitate asociată. Aceasta personificare a tot ceea ce există, ne permite să înţelegem Natura într-un mod mai profund.
Aceste spirite sunt înzestrate cu o inteligenţă complexă, fiind foarte eficiente în toate problemele care ţin de administrarea Naturii. Ele pot vedea şi auzi tot ce se petrece şi tot ce se spune pe Pământ. În plus, au capacitatea de a interacţiona cu oamenii, cărora le aduc uneori anumite servicii. Dacă vă întâlniţi cu ele trebuie să fiţi însă extrem de precauţi, căci se enervează uşor şi vă pot face foarte mult rău.
Toate spiritele care au reuşit să scape de materie şi chiar şi sufletele umane ale celor decedaţi au o adevărată oroare faţă de ea, cu toată inteligenţa lor vie. Cât despre spiritele care au obţinut abia recent mult dorita libertate printr-o permisiune specială, scăpând astfel de temniţa lor grea, din interiorul pământului, aşa cum ne explica J. Lorber, acestea se tem de materie mai rău ca de moarte. Groaza şi oroarea pe care o au faţă de materie atrag vibraţii similare, negative, care le fac să fie maliţioase şi răzbunătoare; ele se adună cu milioanele, încercând să scape în imensitatea spaţiului cosmic. Spiritele păcii, adică îngerii din cea mai înaltă regiune atmosferică, au însă grijă să le prindă şi să le arunce din nou în captivitate, sub forma fenomenelor meteorologice. Reajunse pe Pământ, lor li se porunceşte să lucreze în regatul vegetal.
Dacă nu dovedesc nici un pic de entuziasm, sunt aruncate sub formă de apă în iazuri, lacuri şi oceane, unde continuă să-şi practice renghiurile răutăcioase. Dacă devin excesiv de maliţioase şi se unesc cu spiritele malefice ale oceanelor, ele sunt silite să coboare în adâncurile Pământului, într-o stare cu adevărat demnă de milă. În schimb, dacă lucrează cu spor la administrarea lumii vegetale, lor li se permite să îşi continue calea dezvoltării superioare într-un trup de carne. Uneori, după îndeplinirea stagiului necesar, li se permite să se întoarcă în starea lor anterioară, mai liberă, fiind lăsate aşa timp de 200 de ani sau mai bine. În această stare pot locui în aer, pe munţi, în păduri, iar uneori în lacuri şi râuri.
Aceste spirite, cărora le place să se ridice în aer şi să acopere cerul, sunt cunoscute ca spirite ale aerului. Ele se bucură de o libertate mai mare decât spiritele pământului, a căror formă este mai solidă (şi deci mai rigidă). Din acest motiv, ele trebuie supravegheate foarte atent de spiritele păcii, căci având un grad mare de libertate, ar putea provoca cu uşurinţă foarte multe daune.
Aceste spirite preferă să locuiască în regiuni sălbatice, pline de pace. Dacă ajungeţi în asemenea regiuni minunate, nu este deloc recomandabil să ţipaţi, să fluieraţi, să vorbiţi urât, trivial sau să vă certaţi, căci spiritele din zonă sunt încă ţinute în captivitatea materiei şi se pot răzbuna pe dumneavoastră. Ele pot face mult rău unor spirite ceva mai libere. De pildă, ele încearcă uneori să-i sperie pe călători sub forma unor apariţii fantomatice.
Aceste spirite, dacă se dovedesc utile şi active, pot fi scutite de încarnarea pe Pământ, ducându-se fie pe Lună, fie pe o altă planetă. Spiritele acceptă cu mult mai mult entuziasm aceste încarnări, căci este mult mai uşor să trăieşti pe alte corpuri cereşti decât pe Pământ.
Aceste spirite sunt numite de regulă spirite rătăcitoare, căci rătăcesc de pe o planetă pe alta, fără intenţia de a se incarna. În aceste călătorii, ele însoţesc de multe ori spiritele celor decedaţi, care nu deţin facultatea de a vedea pe alte planete fără ajutorul spiritelor naturii. Ele ajută spiritele celor decedaţi, să intre în trupul fiinţelor umane care trăiesc pe planetele respective, căci numai astfel pot vedea, prin ochii lor, lucrurile care există pe acele planete.
Când aceste spirite ale naturii obosesc de rătăcirile lor, ele se întorc din nou pe Pământ şi acceptă în sfârşit dificultăţile unei încarnări terestre. Nu este posibil să devii copil al lui Dumnezeu fără o astfel de încarnare, căci oricine doreşte să atingă acest ideal suprem trebuie să meargă pe calea stabilită de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nenumărate spirite de pe alte corpuri cereşti se grăbesc spre Pământ, pentru a suporta aici greutăţile prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu, încarnat în trup.
Cu secole în urmă, când oamenii trăiau mult mai simplu decât astăzi, numărul celor care puteau vedea şi care se simţeau acasă în ambele lumi (fizică şi astrală) era mult mai mare. Spiritele îi învăţau pe aceştia efectele plantelor şi le indicau unde erau ascunse zăcăminte de metale sau pietre preţioase din munţi. Tot ele i-au învăţat pe oameni să extragă metalele din minereurile lor, să le topească şi să le prelucreze pentru destinaţii utile.
Aproape că nu existau case care să nu aibă propriile lor spirite şi existau chiar familii care aveau spirite -slujitori. Mai ales în munţi se aflau oameni înţelepţi care cunoşteau chiar şi cele mai secrete forte ale Naturii; ei se asociau cu unele dintre acestea, cu care se aflau în rezonanţă, iar spiritele le stăteau la dispoziţie în orice moment.
Există 4 elemente fundamentale în natură: pământul, apa, focul şi aerul. Fiecărui element îi este asociată o categorie de spirite ale naturii, care manifestă caracteristicile specifice fiecărui element.
Aşa cum noi, oamenii, avem un vehicul cauzal (care ne determină destinul şi care corespunde elementului eter), unul mental (al gândurilor, corespunzând aerului), unit cu cel astral (al dorinţelor, ce e asociat cu focul), unul eteric (care ne dăruieşte vitalitatea, energia, asociat cu apa), nedespărţit de cel fizic (care este legat de elementul pământ şi de planul materiei), la fel se petrec lucrurile şi în cazul spiritelor naturii. Formele lor sunt adaptate, elementului pe care îl întrupează;
1. gnomii (piticii) şi spiriduşii corespund elementului pământ;
2. ondinele (sirenele), nimfele, naga-şii aparţin elementului apă;
3. salamandrele reprezintă elementul foc;
4. zânele (feele), elfii şi silfii întruchipează elementul aer.
Trebuie să precizăm că gnomii, spiriduşii, ondinele, salamandrele, zânele, sunt entităţi distincte, având personalităţi distincte, ca şi oamenii de altfel.
Spiritele Pământului, Focului, Apei, Aerului se manifestă sub forme foarte diverse ce sugerează natura lor interioară, caracteristică unui anumit tip de energie, oglindind culori, creând forme luminoase sau umbre, imagini colorate plutind la mare distanţă deasupra solului.
Adela Sîmbotin
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu