Emanuel Swedenborg - Despre iubirea in cuplu (5)
Castitatea şi pângărirea ei
Starea de a continenţă sexuală este de preferat stării de abstinenţă. Faptul că starea de continenţă este de preferat este din cauză că această stare există încă din momentul creaţiei; originea acestei stări este mariajul dintre bine şi adevăr; pentru că îi corespunde căsătoria dintre Dumnezeu şi Biserică; pentru că Biserica şi iubirea în cuplu îi sunt companioni constanţi; pentru că utilitatea ei este mai bună decât a tuturor celorlalte lucruri din creaţie, şi din această cauză propagarea rasei umane se face într-o anumită ordine, şi de asemenea cea a raiurilor angelice, care îşi au originile în rasa umană. Şi mai putem adăuga aici că relaţia de cuplu reprezintă completitudinea omenească; pentru că prin relaţia de cuplu omul devine complet, după cum veţi putea vedea în capitolul următor. În celibat, toate aceste lucruri lipsesc.
Dacă se face afirmaţia că starea de abstinenţă este mai bună decât starea de continenţă, şi dacă este supusă unei analize care ar putea primi aprobare şi ar putea fi confirmată, rezultatul acestei confirmări ar fi că mariajele nu sunt sfinte şi nici caste, şi că, în cazul femeilor, doar acele femei care se abţin de la căsătorie şi jură virginitate permanentă sunt caste; şi, mai mult, cei care jură că nu se vor căsători niciodată, care se fac abstinenţi pentru a moşteni împărăţia lui Dumnezeu; multe alte concluzii care, venind dintr-o frază care nu este adevărată, nici ele nu sunt adevărate. Cei care ei înşişi aleg să fie continenţi de dragul împărăţiei lui Dumnezeu sunt cu adevărat spirituali, fiind cei care, în relaţia de cuplu, se abţin de la păcatele desfrâului şi adulterului.
Într-o dimineaţă am fost trezit din somn de un cântec dulce, care se auzea de undeva de deasupra mea. Atunci, în primele momente de trezire, în care fiinţa este mai interiorizată, mai calmă, fiind unele dintre cele mai plăcute momente ale zilei, am reuşit să mă menţin pentru un anumit timp într-o stare superioară de conştiinţă, ca şi cum aş fi fost în afara corpului meu fizic, şi mă puteam focaliza exclusiv pe starea exprimată de acea melodie. Muzica din rai nu este altceva decât o stare a minţii care iese din gură sub forma unei melodii; pentru că tonalitatea care apărea dintr-o stare de iubire este cea care dă viaţă vorbirii, dincolo de cuvintele celui care la rosteşte. în această stare, am perceput că starea de afectivitate generată de plăcerile iubirii în cuplu era de fapt starea exprimată de melodiile cântate de soţiile din rai. Am putut observa aceasta din sunetele melodiei, în care acele plăceri erau modulate în minunate şi felurite chipuri.
După aceasta, m-am trezit şi am privit în lumea spirituală. Iar acolo, în partea de Răsărit, dedesubtul soarelui, am văzut ceva ce părea a fi un şuvoi auriu ce curgea din ceruri. Era roua dimineţii care cădea cu atâta abundenţă încât, atunci când era atinsă de razele soarelui, apărea în faţa ochilor mei ca un şuvoi de aur. Devenind şi mai conştient datorită acestei viziuni, am înaintat în acel tărâm, iar acolo am întâlnit un înger pe care l-am întrebat dacă văzuse şi el acel şuvoi auriu care curgea pe pământ din soare. El mi-a răspuns că vede acel şuvoi tot timpul atunci când meditează asupra iubirii în cuplu. Apoi, orientându-şi privirea într-acolo, a spus: "Acel şuvoi curge deasupra unei săli unde se află trei cupluri care locuiesc în centrul unui paradis din partea de Răsărit. Acest şuvoi care se vede curgând din soare peste acea sală se manifestă pentru că acele cupluri emană înţelepciunea care însoţeşte iubirea în cuplu şi toate desfătările ei – în cazul soţilor fiind vorba de iubirea în cuplu, iar în cazul soţiilor lor, de desfătările acesteia. Dar eu simt acum că tu te gândeşti intens la deliciile iubirii în cuplu. Te voi conduce deci la acea sală şi te voi prezenta celor de acolo."
M-a condus apoi acolo prin locuri paradisiace la nişte case construite din lemn de măslin, care aveau două coloane de cedru la intrare; prezentându-mă soţilor, el a i-a întrebat dacă am permisiunea de a vorbi cu soţiile lor în prezenţa lor; soţii şi-au dat consimţământul şi le-au chemat apoi pe soţiile lor. Am observat că se uitau foarte atent în ochii mei, şi le-am întrebat de ce. Ele mi-au spus: "Noi putem să vedem în special ce tendinţe manifeşti tu în privinţa laturii erotice a iubirii, iar de aici care sunt sentimentele tale, şi deci ce gândeşti tu despre aceasta; iar noi vedem că te gândeşti foarte intens la iubirea în cuplu, dar totuşi într-un mod cast."
Am răspuns: "Spune-mi, te rog, câte ceva despre plăcerile iubirii în cuplu." Dând din cap a încuviinţare, soţii le-au spus soţiilor lor: "Dacă sunteţi de acord, revelaţi-i câte ceva despre aceste lucruri. Urechile lui sunt caste."
Apoi soţiile m-au întrebat: "Cine te-a învăţat să ne întrebi despre plăcerile iubirii în cuplu? De ce nu îi întrebi pe soţii noştri?" Am răspuns: "Acest înger care este aici cu mine mi-a şoptit la ureche că soţiile sunt cele care receptează şi simt aceste plăceri pentru că ele sunt născute cu aceste plăceri, şi toate plăcerile ţin de iubire."
La auzul acestor cuvinte, ele au răspuns cu zâmbetul pe buze: "Fii prudent şi nu spune asemenea lucruri decât cu un sens ambiguu, pentru că aceasta este o înţelepciune păstrată adânc în inimile sexului feminin şi nu este dezvăluită soţilor noştri decât atunci când aceştia simt cu adevărat iubirea în cuplu. Există multe motive pentru aceasta – motive pe care le ţinem ascunse doar pentru noi înşine."
Atunci soţii lor au spus: "Soţiile noastre cunosc toate stările pe care noi le trăim, nefiindu-le ascuns absolut nimic. Ele văd, percep şi simt tot ce porneşte din voinţa noastră, dar noi, pe de altă parte, nu putem avea acces la tot ceea ce ele trăiesc. Soţiile au acest dar pentru că ele manifestă cea mai tandră iubire şi cele mai frenetice aspiraţii pentru păstrarea prieteniei şi a încrederii în cuplu, şi deci pentru fericirea vieţii ambilor iubiţi; astfel, datorită înţelepciunii care există în iubirea lor, soţiile ţin cont de aceste lucruri, atât pentru soţii lor, cât şi pentru ele însele. Acest gen de înţelepciune este atât de plin de prudenţă, încât ele nu doresc, şi nu sunt capabile, să spună că iubesc, ci doar că sunt iubite."
Le-am întrebat pe soţii de ce nu doresc acesta şi de ce nu pot spune aceste lucruri. Ele mi-au răspuns că dacă s-ar afla cât de puţin din aceste lucruri, soţii lor s-ar răci foarte mult faţă de ele şi le-ar îndepărta din patul lor, din camera lor şi din faţa ochilor. "Dar aşa se petrece doar în cazul soţilor care nu consideră căsătoria un lucru sfânt şi prin urmare nu îşi iubesc soţiile dintr-o iubire spirituală. Dar nu tot la fel se petrece în cazul celor care nu fac aşa. În mintea celor care consideră iubirea ca fiind spirituală, ea este pentru ei un lucru natural care se manifestă în corpul lor. Noi cei din această sală facem parte din această categorie, şi deci le putem împărtăşi soţilor noştri arcana ce descrie plăcerile pe care noi le simţim în iubirea în cuplu."
Le-am cerut apoi în mod respectuos să îmi dezvăluie şi mie câte ceva din această arcană. Dintr-o dată ele au privit spre o fereastră care se afla în partea de Miazăzi, iar acolo apăruse un porumbel alb, cu aripi strălucitoare ca de argint, iar pe cap avea o coroană care părea a fi din aur. Stătea cocoţat pe o creangă pe care crescuse o măslină. Când porumbelul făcea eforturi să îşi întindă aripile, femeile au spus: "Îţi vom dezvălui totuşi anumite lucruri. Atât timp cât porumbelul se află aici, acesta este un semn pentru noi că ne este permis să-ţi revelăm anumite taine." Apoi ele au spus: "Fiecare om are cinci simţuri: văz, auz, miros, gust şi pipăit; dar noi avem în plus un al şaselea simţ, care este dat de senzaţia tuturor plăcerilor iubirii în cuplu ale soţilor noştrii. Noi avem acest simţ în palmele mâinilor noastre, atunci când atingem pieptul, braţele, mâinile, obrajii sau bărbia soţilor noştri, în special pieptul, şi de asemenea şi noi când suntem atinse la rândul nostru de către ei; iar toată bucuria şi plăcerea minţii lor, şi toate încântările şi savorile sufletelor lor, şi toate lucrurile pline de fericire şi înălţare din inimile lor trec de la ei la noi, şi devin perceptibile, sensibile, tangibile. Noi le percepem apoi atât de distinct şi clar ca şi urechea atunci când percepe modulaţiile sunetelor unui cântec, sau aşa cum limba distinge aromele delicateselor. într-un cuvânt, deliciile spirituale ale soţilor noştri îşi găsesc în noi o întrupare naturală, şi din acest motiv soţii noştri ne numesc organele senzoriale ale iubirii în cuplu caste şi pure, şi deci ale tuturor deliciilor pe care le presupune aceasta. Dar acest sens al erosului nostru există, subzistă, persistă, şi este transfigurat până într-atât încât soţii noştri ne iubesc din înţelepciune şi raţiune, iar noi la rândul nostru îi iubim din aceleaşi motive. În rai, această accepţiune pe care o are erosul nostru e numită activitatea înţelepciunii cu iubirea sa, şi iubirea cu înţelepciunea sa."
Provocat de aceste cuvinte şi având dorinţa de a afla şi mai multe, am întrebat despre varietatea acestor delicii. Ele au răspuns: "Este infinită - dar nu dorim să dezvăluim mai mult şi nici nu putem să o facem; pentru că porumbelul de la fereastra noastră , care stătea pe creanga de măslin, şi-a luat zborul."
Am aşteptat apoi întoarcerea sa, dar în zadar. Între timp, i-am întrebat pe soţi: "Şi voi înţelegeţi acelaşi lucru prin iubirea în cuplu?" Ei au spus: "Da, avem aceeaşi părere în general, însă nu şi în particular. Noi trăim o stare de graţie la modul general, de încântare, şi o plăcere la modul general dată de manifestările particulare ale acestor sentimente, spre deosebire de soţiile noastre, iar acest sens general pe care îl experimentăm noi în toate aceste lucruri este ca seninătatea păcii."
După ce aceste cuvinte au fost rostite, am observat o lebădă pe ramura unui smochin; apoi ea şi-a întins aripile şi şi-a luat zborul. Văzând aceasta, soţii au spus: "Acesta este un semn că noi trebuie să ne oprim din a mai dezvălui şi alte lucruri despre iubirea în cuplu. Revino altă dată, într-un alt moment, şi probabil că vom putea să îţi dezvăluim mai multe atunci." Apoi ei s-au retras şi am plecat.
Sursa:angelinspir.ro
Castitatea şi pângărirea ei
Starea de a continenţă sexuală este de preferat stării de abstinenţă. Faptul că starea de continenţă este de preferat este din cauză că această stare există încă din momentul creaţiei; originea acestei stări este mariajul dintre bine şi adevăr; pentru că îi corespunde căsătoria dintre Dumnezeu şi Biserică; pentru că Biserica şi iubirea în cuplu îi sunt companioni constanţi; pentru că utilitatea ei este mai bună decât a tuturor celorlalte lucruri din creaţie, şi din această cauză propagarea rasei umane se face într-o anumită ordine, şi de asemenea cea a raiurilor angelice, care îşi au originile în rasa umană. Şi mai putem adăuga aici că relaţia de cuplu reprezintă completitudinea omenească; pentru că prin relaţia de cuplu omul devine complet, după cum veţi putea vedea în capitolul următor. În celibat, toate aceste lucruri lipsesc.
Dacă se face afirmaţia că starea de abstinenţă este mai bună decât starea de continenţă, şi dacă este supusă unei analize care ar putea primi aprobare şi ar putea fi confirmată, rezultatul acestei confirmări ar fi că mariajele nu sunt sfinte şi nici caste, şi că, în cazul femeilor, doar acele femei care se abţin de la căsătorie şi jură virginitate permanentă sunt caste; şi, mai mult, cei care jură că nu se vor căsători niciodată, care se fac abstinenţi pentru a moşteni împărăţia lui Dumnezeu; multe alte concluzii care, venind dintr-o frază care nu este adevărată, nici ele nu sunt adevărate. Cei care ei înşişi aleg să fie continenţi de dragul împărăţiei lui Dumnezeu sunt cu adevărat spirituali, fiind cei care, în relaţia de cuplu, se abţin de la păcatele desfrâului şi adulterului.
Într-o dimineaţă am fost trezit din somn de un cântec dulce, care se auzea de undeva de deasupra mea. Atunci, în primele momente de trezire, în care fiinţa este mai interiorizată, mai calmă, fiind unele dintre cele mai plăcute momente ale zilei, am reuşit să mă menţin pentru un anumit timp într-o stare superioară de conştiinţă, ca şi cum aş fi fost în afara corpului meu fizic, şi mă puteam focaliza exclusiv pe starea exprimată de acea melodie. Muzica din rai nu este altceva decât o stare a minţii care iese din gură sub forma unei melodii; pentru că tonalitatea care apărea dintr-o stare de iubire este cea care dă viaţă vorbirii, dincolo de cuvintele celui care la rosteşte. în această stare, am perceput că starea de afectivitate generată de plăcerile iubirii în cuplu era de fapt starea exprimată de melodiile cântate de soţiile din rai. Am putut observa aceasta din sunetele melodiei, în care acele plăceri erau modulate în minunate şi felurite chipuri.
După aceasta, m-am trezit şi am privit în lumea spirituală. Iar acolo, în partea de Răsărit, dedesubtul soarelui, am văzut ceva ce părea a fi un şuvoi auriu ce curgea din ceruri. Era roua dimineţii care cădea cu atâta abundenţă încât, atunci când era atinsă de razele soarelui, apărea în faţa ochilor mei ca un şuvoi de aur. Devenind şi mai conştient datorită acestei viziuni, am înaintat în acel tărâm, iar acolo am întâlnit un înger pe care l-am întrebat dacă văzuse şi el acel şuvoi auriu care curgea pe pământ din soare. El mi-a răspuns că vede acel şuvoi tot timpul atunci când meditează asupra iubirii în cuplu. Apoi, orientându-şi privirea într-acolo, a spus: "Acel şuvoi curge deasupra unei săli unde se află trei cupluri care locuiesc în centrul unui paradis din partea de Răsărit. Acest şuvoi care se vede curgând din soare peste acea sală se manifestă pentru că acele cupluri emană înţelepciunea care însoţeşte iubirea în cuplu şi toate desfătările ei – în cazul soţilor fiind vorba de iubirea în cuplu, iar în cazul soţiilor lor, de desfătările acesteia. Dar eu simt acum că tu te gândeşti intens la deliciile iubirii în cuplu. Te voi conduce deci la acea sală şi te voi prezenta celor de acolo."
M-a condus apoi acolo prin locuri paradisiace la nişte case construite din lemn de măslin, care aveau două coloane de cedru la intrare; prezentându-mă soţilor, el a i-a întrebat dacă am permisiunea de a vorbi cu soţiile lor în prezenţa lor; soţii şi-au dat consimţământul şi le-au chemat apoi pe soţiile lor. Am observat că se uitau foarte atent în ochii mei, şi le-am întrebat de ce. Ele mi-au spus: "Noi putem să vedem în special ce tendinţe manifeşti tu în privinţa laturii erotice a iubirii, iar de aici care sunt sentimentele tale, şi deci ce gândeşti tu despre aceasta; iar noi vedem că te gândeşti foarte intens la iubirea în cuplu, dar totuşi într-un mod cast."
Am răspuns: "Spune-mi, te rog, câte ceva despre plăcerile iubirii în cuplu." Dând din cap a încuviinţare, soţii le-au spus soţiilor lor: "Dacă sunteţi de acord, revelaţi-i câte ceva despre aceste lucruri. Urechile lui sunt caste."
Apoi soţiile m-au întrebat: "Cine te-a învăţat să ne întrebi despre plăcerile iubirii în cuplu? De ce nu îi întrebi pe soţii noştri?" Am răspuns: "Acest înger care este aici cu mine mi-a şoptit la ureche că soţiile sunt cele care receptează şi simt aceste plăceri pentru că ele sunt născute cu aceste plăceri, şi toate plăcerile ţin de iubire."
La auzul acestor cuvinte, ele au răspuns cu zâmbetul pe buze: "Fii prudent şi nu spune asemenea lucruri decât cu un sens ambiguu, pentru că aceasta este o înţelepciune păstrată adânc în inimile sexului feminin şi nu este dezvăluită soţilor noştri decât atunci când aceştia simt cu adevărat iubirea în cuplu. Există multe motive pentru aceasta – motive pe care le ţinem ascunse doar pentru noi înşine."
Atunci soţii lor au spus: "Soţiile noastre cunosc toate stările pe care noi le trăim, nefiindu-le ascuns absolut nimic. Ele văd, percep şi simt tot ce porneşte din voinţa noastră, dar noi, pe de altă parte, nu putem avea acces la tot ceea ce ele trăiesc. Soţiile au acest dar pentru că ele manifestă cea mai tandră iubire şi cele mai frenetice aspiraţii pentru păstrarea prieteniei şi a încrederii în cuplu, şi deci pentru fericirea vieţii ambilor iubiţi; astfel, datorită înţelepciunii care există în iubirea lor, soţiile ţin cont de aceste lucruri, atât pentru soţii lor, cât şi pentru ele însele. Acest gen de înţelepciune este atât de plin de prudenţă, încât ele nu doresc, şi nu sunt capabile, să spună că iubesc, ci doar că sunt iubite."
Le-am întrebat pe soţii de ce nu doresc acesta şi de ce nu pot spune aceste lucruri. Ele mi-au răspuns că dacă s-ar afla cât de puţin din aceste lucruri, soţii lor s-ar răci foarte mult faţă de ele şi le-ar îndepărta din patul lor, din camera lor şi din faţa ochilor. "Dar aşa se petrece doar în cazul soţilor care nu consideră căsătoria un lucru sfânt şi prin urmare nu îşi iubesc soţiile dintr-o iubire spirituală. Dar nu tot la fel se petrece în cazul celor care nu fac aşa. În mintea celor care consideră iubirea ca fiind spirituală, ea este pentru ei un lucru natural care se manifestă în corpul lor. Noi cei din această sală facem parte din această categorie, şi deci le putem împărtăşi soţilor noştri arcana ce descrie plăcerile pe care noi le simţim în iubirea în cuplu."
Le-am cerut apoi în mod respectuos să îmi dezvăluie şi mie câte ceva din această arcană. Dintr-o dată ele au privit spre o fereastră care se afla în partea de Miazăzi, iar acolo apăruse un porumbel alb, cu aripi strălucitoare ca de argint, iar pe cap avea o coroană care părea a fi din aur. Stătea cocoţat pe o creangă pe care crescuse o măslină. Când porumbelul făcea eforturi să îşi întindă aripile, femeile au spus: "Îţi vom dezvălui totuşi anumite lucruri. Atât timp cât porumbelul se află aici, acesta este un semn pentru noi că ne este permis să-ţi revelăm anumite taine." Apoi ele au spus: "Fiecare om are cinci simţuri: văz, auz, miros, gust şi pipăit; dar noi avem în plus un al şaselea simţ, care este dat de senzaţia tuturor plăcerilor iubirii în cuplu ale soţilor noştrii. Noi avem acest simţ în palmele mâinilor noastre, atunci când atingem pieptul, braţele, mâinile, obrajii sau bărbia soţilor noştri, în special pieptul, şi de asemenea şi noi când suntem atinse la rândul nostru de către ei; iar toată bucuria şi plăcerea minţii lor, şi toate încântările şi savorile sufletelor lor, şi toate lucrurile pline de fericire şi înălţare din inimile lor trec de la ei la noi, şi devin perceptibile, sensibile, tangibile. Noi le percepem apoi atât de distinct şi clar ca şi urechea atunci când percepe modulaţiile sunetelor unui cântec, sau aşa cum limba distinge aromele delicateselor. într-un cuvânt, deliciile spirituale ale soţilor noştri îşi găsesc în noi o întrupare naturală, şi din acest motiv soţii noştri ne numesc organele senzoriale ale iubirii în cuplu caste şi pure, şi deci ale tuturor deliciilor pe care le presupune aceasta. Dar acest sens al erosului nostru există, subzistă, persistă, şi este transfigurat până într-atât încât soţii noştri ne iubesc din înţelepciune şi raţiune, iar noi la rândul nostru îi iubim din aceleaşi motive. În rai, această accepţiune pe care o are erosul nostru e numită activitatea înţelepciunii cu iubirea sa, şi iubirea cu înţelepciunea sa."
Provocat de aceste cuvinte şi având dorinţa de a afla şi mai multe, am întrebat despre varietatea acestor delicii. Ele au răspuns: "Este infinită - dar nu dorim să dezvăluim mai mult şi nici nu putem să o facem; pentru că porumbelul de la fereastra noastră , care stătea pe creanga de măslin, şi-a luat zborul."
Am aşteptat apoi întoarcerea sa, dar în zadar. Între timp, i-am întrebat pe soţi: "Şi voi înţelegeţi acelaşi lucru prin iubirea în cuplu?" Ei au spus: "Da, avem aceeaşi părere în general, însă nu şi în particular. Noi trăim o stare de graţie la modul general, de încântare, şi o plăcere la modul general dată de manifestările particulare ale acestor sentimente, spre deosebire de soţiile noastre, iar acest sens general pe care îl experimentăm noi în toate aceste lucruri este ca seninătatea păcii."
După ce aceste cuvinte au fost rostite, am observat o lebădă pe ramura unui smochin; apoi ea şi-a întins aripile şi şi-a luat zborul. Văzând aceasta, soţii au spus: "Acesta este un semn că noi trebuie să ne oprim din a mai dezvălui şi alte lucruri despre iubirea în cuplu. Revino altă dată, într-un alt moment, şi probabil că vom putea să îţi dezvăluim mai multe atunci." Apoi ei s-au retras şi am plecat.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu