Sa zburam cu ingerii
Odata, sfanta Takla Haymanot a fost oprita intr-una din cursele sale apostolice de un pod care fusese distrus. Apa curgea violent si s-a dovedit imposibil ca ea sa coboare in apa si sa traverseze raul inot. Arhanghelul Mihail a aparut atunci si i-a imprumutat femeii aripile sale, astfel incat ea a putut depasi obstacolul care se afla in drumul ei. In reprezentarile iconografice, Takla Haymont este reprezentata ca o calugarita inzestrata cu sase aripi albe.
Acest exemplu subliniaza diferenta care exista intre acest fenomen si levitatie, care nu necesita interventia ingerilor pentru a fi realizata. Exista insa in aceasta directie si cazuri exceptionale, cum este cel al sfantului Giuseppe da Copertino (1603-1663), numit pe buna dreptate sfantul zburator, datorita distantelor remarcabile pe care le parcurgea astfel.
Capucina Pasidea Crogi atribuia levitatiile sale si cursele extatice interventiilor angelice. Dar ei i se petrecea de asemenea sa zboare si fara sa fie in extaz, asa cum a facut in timpul unui pelerinaj la Lorette: picioarele ei nu atingeau pamantul si inainta cu atata usurinta, incat nimeni nu putea sa o urmeze. Dar pentru a evita acest gen de manifestari care o umpleau si pe ea de confuzie, ea a prins obiceiul de a se atasa de spatele unui magar, in timpul deplasarilor sale. Astfel, ingerii nu mai indrazneau sa il ridice de la sol si pe bietul animal.
Zborul angelic este legat se pare si de bilocatie sau translocatie (teleportare). Astfel, in secolul al XV-lea, fransciscanul Juan de la Cruz a trait o asemenea experienta in timp ce una dintre credincioasele sale se afla pe punctul de a muri, la Valladolid. Cand el mergea repede spre Capela pentru a lua de acolo Sfantul Sacrament, ingerul lui l-a prins in brate si l-a transportat foarte repede pentru a ajunge la timp la muribunda. In acelasi mod, ingerul l-a condus ulterior si inapoi la manastire.
In ziua Bunei Vestiri din 1453, sfantul Pedro Regalado (1390-1456), un alt fransciscan spaniol, a fost transportat de ingeri de la manastirea Abrosco pana la manastirea Aguilera, unde se afla imaginea Fecioarei Maria pe care el o iubea in mod deosebit. Ajuns acolo, el si-a luat timpul necesar pentru a-si rosti rugaciunile catre Sfanta Fecioara dupa care s-a intors la Abrosca pentru a-si termina rugaciunile de dimineata, spre stupefactia fratilor din cele doua comunitati.
Intr-o zi, ducesa de Bivona l-a trimis pe unul dintre servitorii sai pe cal pentru a-l gasi pe fratele Innocenzo Caldera, care traia in manastirea fransciscanilor lui Ara Caeli, din Roma. Achitandu-se de misiunea lui, mesagerul a venit sa ii dea raportul stapanei sale si a fost foarte surprins sa il gaseasca pe sfant alaturi de ea. El fusese transportat de ingeri.
Fenomenul nu a fost unic in cazul acestui sfant... In timpul extazelor sale, fratele Innocenzo era ridicat de la sol si el il ruga pe Dumnezeu sa ascunda toate aceste fapte extraordinare de fratii sai. Atunci, ingerii il luau si il duceau intr-un loc indepartat unde el putea sa isi reverse toata dragostea sufletului in timpul rugaciunilor sale fara a atrage atentia comunitatii cu efectele extraordinare care apareau in urma adorari lui Dumnezeu.
Juana de la Cruz era si ea abonata a acestor zboruri stupefiante. Daca ingerul ei pazitor o conducea frecvent in Purgatoriu, indicandu-i ce sa faca pentru a micsora suferintele sufletelor care se aflau acolo, timp in care ea traia senzatia clara de zbor, el o ducea deseori si in diferite locuri sfinte de pe pamant. Ea putea face astfel diferenta intre cele doua tipuri de zbor: cele in Purgatoriu si cele concrete in locurile sfinte. Dar cea mai faimoasa relatare descrie cum a traversat ea Marea Mediterana.
Zborurile angelice ale Mariei d'Agreda fac parte din acelasi registru. La inceput, ingerul ei pazitor o ajuta sa le predice indienilor din Noua Spanie si sa le distribuie rugaciuni scrise, facand-o sa dispara din chilia sa din Spania si sa apara in Mexic. Apoi, sfanta a manifestat ea insasi fenomene de bilocatie peste ocean, fiind insotita in permanenta de rozariul sau. In fine, ea se simtea transportata cu tot cu corp pana in apropierea dragilor ei indieni cu scopul sa ii evanghelizeze, sa ii invete catehismul si sa le daruiasca multe rugaciuni scrise pe care le avea aproape mereu la ea din belsug.
Inaintea ei, Maria Escobar calatorea in aceeasi maniera in Anglia pentru a-i converti pe eretici si pentru a-i incuraja pe adoratorii papei si de asemenea in Barbaria (Africa de Nord), pentru a-i consola pe captivii crestini aflati acolo. Bilocatiile sale au fost totusi mai putin atestate decat cele ale calugaritei din Agreda.
Calatoriile sau bilocatiile preafericitei Anna Scheffer sunt comparabile cu toate cele prezentate mai sus. In timpul Primului Razboi Mondial, ea a fost condusa de ingerul ei pazitor pe mai multe campuri de batalie:
"O data, am fost pe un front romanesc unde se derula o lupta violenta. Intregul camp de batalie, acoperit de intuneric, nu era decat un nor de fum si de praf. Se vedeau numai incendiile si exploziile, dese ca grindina, care luminau peisajul. Eram aproape de soldatii nostri, care se aflau culcati in sir la sol. Am recunoscut printre ei multe dintre cunostintele noastre. Eu trebuia sa alerg fara incetare de la o linie de lupta la alta. Inamicul se afla foarte aproape si ma putea vedea. De fiecare data cand exploziile ne luminau, eu vedeam fetele pline de sudoare ale soldatilor nostri si auzeam mereu suspinele teribile ale celor care agonizau. Multi dintre acesti soldati nu aveau chef sa ma vada, dar altii strigau dupa mine. "Protejeza-ne! Roaga-te pentru mine!" Vroiam sa ii protejez pe toti si alergam de la unul la altul. De fiecare data cand unul dintre ei striga "Protejeaza-ma!" simteam cum douazeci de gloante imi traversau corpul si eu le opream ca sa nu atinga solul. Mai mult de o mie de gloante m-au lovit in acest fel. Cat poate fi de inspaimantator sa fii soldat pe campul de lupta!"
Dupa razboi, multi soldati i-au multumit sfintei pentru ca i-a protejat in acele ore dramatice. Ei au trait impresia foarte clara ca sfanta se afla in mod concret printre ei. Mai tarziu, intoarsa in camaruta de acasa, sfanta a resimtit pentru un timp durerea produsa de gloantele care o lovisera pe campul de batalie.
Metchilde Thaler, care a trait experiente asemanatoare, a incercat sa le explice parintelui ei spiritual:
"Seara, ea venea adesea imbracata intr-un vesmant brun de pelerin si cu un baston. Era semnul ca venea sa ma caute. Deoarece imi exprimasem la Ancilla mirarea ca ea putea zbura ca un inger, in pofida greutatii sale corporale, Metchilde imi raspundea: Cum iti explici acest lucru? Imagineaza-ti ca ingerul meu pazitor ma acopera perfect cu un voal gri, asemanator unui nor dens si apoi plecam."
Symphoroza Chopin a cunoscut si ea in anii 1970-1980 numeroase zboruri angelice si resimtea exact acelasi lucru ca si Metchilde Thaler in relatarea de mai sus. Unul dintre cele mai impresionante zboruri ale ei a condus-o la Vatican exact in noaptea mortii Papei Ioan Paul I , in 1978, la ora 4 dimineata. Ea a fost astfel in masura sa telefoneze la cei mai buni prieteni ai sai pentru a le anunta decesul suveranului pontif, in timp ce vestea oficiala a fost oferita presei abia cu doua ore mai tarziu.
Daca in exemplele precedente nu s-a facut explicit distinctia dintre fenomenele de bilocatie si de translocatie realizate prin intermediul ingerilor, exista si fapte in care translocatia nu lasa umbra nici unei indoieli. Nu s-a acordat niciodata o atentie excesiva legendei Sfantului BΘnΘzet (+1184) care ne arata un tanar, adus de un inger la Avignon, care, in urma unei viziuni, a inceput sa construiasca acolo un pod faimos. Ingerii l-au ajutat apoi pe adolescent sa ridice rocile pe care nici treizeci de barbati voinici nu le-ar fi putut ridica printr-un miracol care se bucura de adeziunea episcopului si a preotului local. O alta relatare asemanatoare despre translocatie se afla in povestea cavalerului Leonard de Revesby: fiind plecat in cea de a cincea cruciada (1217-1219), el a fost capturat de sarazini dar un inger l-a eliberat din inchisoare si l-a purtat prin aer pana in satul sau din Yorshire, Anglia.
In schimb, vizita miraculoasa a Caterinei de Matei (1486-1547) la calugarita dominicana Lucia Brocardeli (1476-1544) a facut multa valva in anturajul acestor doua femei sfinte. Caterina afirma ca a fost adusa de ingeri din Carmagno, prin Piemont, pana la Ferrara, aproape de Venetia, unde a petrecut cateva ore alaturi de Lucia care era inchisa. Lucia a confirmat acest lucru. Cele doua mistice, mult mai cunoscute sub numele de preafericitele Caterina de Racconigi si Lucia de Narni au putut astfel forma impreuna un colocviu spiritual, sprijinindu-se una pe cealalta pentru a suporta mai usor persecutiile la care au fost supuse.
Sfantul Paul al Crucii a fost gratificat cu multe daruri spirituale. Cel putin de doua ori ingerii au venit in ajutorul lui intr-un mod cu totul extraordinar. Intr-o seara de iarna , el se intorcea din misiune alaturi de fratele Giovani Batista, pe un drum plin de zapada. El mergea inainte si ii spusese fratelui Giovani sa ii calce pe urme, dar cu toate acestea au sfarsit prin a nu mai putea inainta deloc. Erau coplesiti de oboseala, iar nametii de zapada le impiedicau inaintarea. Cand aproape se epuizasera total, Paul s-a adresat lui Dumnezeu si ingerilor. De indata, el s-a simtit saltat intr-un mod viguros si a aterizat aproape imediat in curtea manastirii lor de la Monte Argentario, dar nu mai era insotit de fratele lui. Imediat , el i-a vorbit lui Dumnezeu si de fratele sau care a sosit si el putin confuz cu doar cateva clipe mai tarziu.
- Oh, cat ai mai suferit in frig!
- Nu am suferit deloc, caci imediat dupa disparitia ta subita m-am simtit saltat si adus aici!
Alta data, Paul se intorcea singur la manastire. El se afla la capatul puterilor intr-atat de mult incat avea ameteli puternice. In cele din urma a cazut la pamant pe jumatate mort, plin de frisoane. "Doamne, nu as vrea sa mor aici, lipsit de prezenta calugarilor mei!". In acel moment el s-a simtit ridicat de la sol de maini invizibile si deschizand ochii a vazut doi ingeri foarte frumosi care il purtau prin aer la destinatie..."O, marea mila a Domnului"
Intr-o frumoasa zi din octombrie 1835, stigmatizata tiroleza Domenica Lazzeri (1815-1848), paralizata si tintuita la pat de suferintele provocate de stigmate in camaruta ei din Capriana, a disparut deodata:
"Domenica, care nu se putea misca nici macar putin in patul ei fara sa suporte cele mai crunte dureri, a disparut: nu o mai gaseam nici in pat, nici in camera, nici in casa, nici in curte. Disparuse pur si simplu: trup si suflet. Dupa opt zile si jumatate, ea a revenit in pat, in aceeasi pozitie invariabila in care se afla de obicei. Ea fusese departe, foarte departe, survoland munti si vai care se intindeau peste spatii imense. Nu era vorba deci doar de o experienta extracorporala. S-a dovedit a fi fost vorba de o teleportare a trupului la distante foarte mari.
Aceasta nu a fost unica disparitie a Mariei Domenica, pe care a descris-o medicul ei. Transportata de ingeri, ea le-a vizitat pe surorile ei care erau si ele stigmatizate, Maria von Murl si Kreszentia Nierklutsh, care locuiau in alte sate, destul de departe de Tyrol. Episcopul din Trente , Johann Nepomuk de Tschiderer von Gleiheim ( 1777-1860) era informat in permanenta despre aceste calatorii extraordinare, cu atat mai mult cu cat el nu era de acord cu intalnirile celor trei stigmatizate din dioceza lui.
Mistica germana Maria Elisabeth Fluhr (1903-1981), care a fost sora spirituala a Symphorozei Chopin, era si ea o obisnuita a calatoriilor angelice: de mai multe ori, persoane din anturajul ei s-au ingrijorat de disparitiile ei de doua sau trei zile maxim. Ea era insa discreta cu privirile la misiunile pe care le avea de indeplinit. Cu toate acestea, Symphoroza Chopin a marturisit ca a avut-o de multe ori alaturi, ele rugandu-se si incurajandu-se reciproc. Se pare ca ingerii au purtat-o si dincolo de cortina de fier, mai ales in Romania si in Albania. Ea era transportata uneori si la Roma unde mai multi pelerini din parohia ei au intalnit-o cu uimire si surpriza in Piata San Pietro, pe 14 noiembrie 1978, ziua beatificarii Mariei a lui Iisus, prietena a Terezei d'Avilla.
Sursa:angelinspir.ro
Odata, sfanta Takla Haymanot a fost oprita intr-una din cursele sale apostolice de un pod care fusese distrus. Apa curgea violent si s-a dovedit imposibil ca ea sa coboare in apa si sa traverseze raul inot. Arhanghelul Mihail a aparut atunci si i-a imprumutat femeii aripile sale, astfel incat ea a putut depasi obstacolul care se afla in drumul ei. In reprezentarile iconografice, Takla Haymont este reprezentata ca o calugarita inzestrata cu sase aripi albe.
Acest exemplu subliniaza diferenta care exista intre acest fenomen si levitatie, care nu necesita interventia ingerilor pentru a fi realizata. Exista insa in aceasta directie si cazuri exceptionale, cum este cel al sfantului Giuseppe da Copertino (1603-1663), numit pe buna dreptate sfantul zburator, datorita distantelor remarcabile pe care le parcurgea astfel.
Capucina Pasidea Crogi atribuia levitatiile sale si cursele extatice interventiilor angelice. Dar ei i se petrecea de asemenea sa zboare si fara sa fie in extaz, asa cum a facut in timpul unui pelerinaj la Lorette: picioarele ei nu atingeau pamantul si inainta cu atata usurinta, incat nimeni nu putea sa o urmeze. Dar pentru a evita acest gen de manifestari care o umpleau si pe ea de confuzie, ea a prins obiceiul de a se atasa de spatele unui magar, in timpul deplasarilor sale. Astfel, ingerii nu mai indrazneau sa il ridice de la sol si pe bietul animal.
Zborul angelic este legat se pare si de bilocatie sau translocatie (teleportare). Astfel, in secolul al XV-lea, fransciscanul Juan de la Cruz a trait o asemenea experienta in timp ce una dintre credincioasele sale se afla pe punctul de a muri, la Valladolid. Cand el mergea repede spre Capela pentru a lua de acolo Sfantul Sacrament, ingerul lui l-a prins in brate si l-a transportat foarte repede pentru a ajunge la timp la muribunda. In acelasi mod, ingerul l-a condus ulterior si inapoi la manastire.
In ziua Bunei Vestiri din 1453, sfantul Pedro Regalado (1390-1456), un alt fransciscan spaniol, a fost transportat de ingeri de la manastirea Abrosco pana la manastirea Aguilera, unde se afla imaginea Fecioarei Maria pe care el o iubea in mod deosebit. Ajuns acolo, el si-a luat timpul necesar pentru a-si rosti rugaciunile catre Sfanta Fecioara dupa care s-a intors la Abrosca pentru a-si termina rugaciunile de dimineata, spre stupefactia fratilor din cele doua comunitati.
Intr-o zi, ducesa de Bivona l-a trimis pe unul dintre servitorii sai pe cal pentru a-l gasi pe fratele Innocenzo Caldera, care traia in manastirea fransciscanilor lui Ara Caeli, din Roma. Achitandu-se de misiunea lui, mesagerul a venit sa ii dea raportul stapanei sale si a fost foarte surprins sa il gaseasca pe sfant alaturi de ea. El fusese transportat de ingeri.
Fenomenul nu a fost unic in cazul acestui sfant... In timpul extazelor sale, fratele Innocenzo era ridicat de la sol si el il ruga pe Dumnezeu sa ascunda toate aceste fapte extraordinare de fratii sai. Atunci, ingerii il luau si il duceau intr-un loc indepartat unde el putea sa isi reverse toata dragostea sufletului in timpul rugaciunilor sale fara a atrage atentia comunitatii cu efectele extraordinare care apareau in urma adorari lui Dumnezeu.
Juana de la Cruz era si ea abonata a acestor zboruri stupefiante. Daca ingerul ei pazitor o conducea frecvent in Purgatoriu, indicandu-i ce sa faca pentru a micsora suferintele sufletelor care se aflau acolo, timp in care ea traia senzatia clara de zbor, el o ducea deseori si in diferite locuri sfinte de pe pamant. Ea putea face astfel diferenta intre cele doua tipuri de zbor: cele in Purgatoriu si cele concrete in locurile sfinte. Dar cea mai faimoasa relatare descrie cum a traversat ea Marea Mediterana.
Zborurile angelice ale Mariei d'Agreda fac parte din acelasi registru. La inceput, ingerul ei pazitor o ajuta sa le predice indienilor din Noua Spanie si sa le distribuie rugaciuni scrise, facand-o sa dispara din chilia sa din Spania si sa apara in Mexic. Apoi, sfanta a manifestat ea insasi fenomene de bilocatie peste ocean, fiind insotita in permanenta de rozariul sau. In fine, ea se simtea transportata cu tot cu corp pana in apropierea dragilor ei indieni cu scopul sa ii evanghelizeze, sa ii invete catehismul si sa le daruiasca multe rugaciuni scrise pe care le avea aproape mereu la ea din belsug.
Inaintea ei, Maria Escobar calatorea in aceeasi maniera in Anglia pentru a-i converti pe eretici si pentru a-i incuraja pe adoratorii papei si de asemenea in Barbaria (Africa de Nord), pentru a-i consola pe captivii crestini aflati acolo. Bilocatiile sale au fost totusi mai putin atestate decat cele ale calugaritei din Agreda.
Calatoriile sau bilocatiile preafericitei Anna Scheffer sunt comparabile cu toate cele prezentate mai sus. In timpul Primului Razboi Mondial, ea a fost condusa de ingerul ei pazitor pe mai multe campuri de batalie:
"O data, am fost pe un front romanesc unde se derula o lupta violenta. Intregul camp de batalie, acoperit de intuneric, nu era decat un nor de fum si de praf. Se vedeau numai incendiile si exploziile, dese ca grindina, care luminau peisajul. Eram aproape de soldatii nostri, care se aflau culcati in sir la sol. Am recunoscut printre ei multe dintre cunostintele noastre. Eu trebuia sa alerg fara incetare de la o linie de lupta la alta. Inamicul se afla foarte aproape si ma putea vedea. De fiecare data cand exploziile ne luminau, eu vedeam fetele pline de sudoare ale soldatilor nostri si auzeam mereu suspinele teribile ale celor care agonizau. Multi dintre acesti soldati nu aveau chef sa ma vada, dar altii strigau dupa mine. "Protejeza-ne! Roaga-te pentru mine!" Vroiam sa ii protejez pe toti si alergam de la unul la altul. De fiecare data cand unul dintre ei striga "Protejeaza-ma!" simteam cum douazeci de gloante imi traversau corpul si eu le opream ca sa nu atinga solul. Mai mult de o mie de gloante m-au lovit in acest fel. Cat poate fi de inspaimantator sa fii soldat pe campul de lupta!"
Dupa razboi, multi soldati i-au multumit sfintei pentru ca i-a protejat in acele ore dramatice. Ei au trait impresia foarte clara ca sfanta se afla in mod concret printre ei. Mai tarziu, intoarsa in camaruta de acasa, sfanta a resimtit pentru un timp durerea produsa de gloantele care o lovisera pe campul de batalie.
Metchilde Thaler, care a trait experiente asemanatoare, a incercat sa le explice parintelui ei spiritual:
"Seara, ea venea adesea imbracata intr-un vesmant brun de pelerin si cu un baston. Era semnul ca venea sa ma caute. Deoarece imi exprimasem la Ancilla mirarea ca ea putea zbura ca un inger, in pofida greutatii sale corporale, Metchilde imi raspundea: Cum iti explici acest lucru? Imagineaza-ti ca ingerul meu pazitor ma acopera perfect cu un voal gri, asemanator unui nor dens si apoi plecam."
Symphoroza Chopin a cunoscut si ea in anii 1970-1980 numeroase zboruri angelice si resimtea exact acelasi lucru ca si Metchilde Thaler in relatarea de mai sus. Unul dintre cele mai impresionante zboruri ale ei a condus-o la Vatican exact in noaptea mortii Papei Ioan Paul I , in 1978, la ora 4 dimineata. Ea a fost astfel in masura sa telefoneze la cei mai buni prieteni ai sai pentru a le anunta decesul suveranului pontif, in timp ce vestea oficiala a fost oferita presei abia cu doua ore mai tarziu.
Daca in exemplele precedente nu s-a facut explicit distinctia dintre fenomenele de bilocatie si de translocatie realizate prin intermediul ingerilor, exista si fapte in care translocatia nu lasa umbra nici unei indoieli. Nu s-a acordat niciodata o atentie excesiva legendei Sfantului BΘnΘzet (+1184) care ne arata un tanar, adus de un inger la Avignon, care, in urma unei viziuni, a inceput sa construiasca acolo un pod faimos. Ingerii l-au ajutat apoi pe adolescent sa ridice rocile pe care nici treizeci de barbati voinici nu le-ar fi putut ridica printr-un miracol care se bucura de adeziunea episcopului si a preotului local. O alta relatare asemanatoare despre translocatie se afla in povestea cavalerului Leonard de Revesby: fiind plecat in cea de a cincea cruciada (1217-1219), el a fost capturat de sarazini dar un inger l-a eliberat din inchisoare si l-a purtat prin aer pana in satul sau din Yorshire, Anglia.
In schimb, vizita miraculoasa a Caterinei de Matei (1486-1547) la calugarita dominicana Lucia Brocardeli (1476-1544) a facut multa valva in anturajul acestor doua femei sfinte. Caterina afirma ca a fost adusa de ingeri din Carmagno, prin Piemont, pana la Ferrara, aproape de Venetia, unde a petrecut cateva ore alaturi de Lucia care era inchisa. Lucia a confirmat acest lucru. Cele doua mistice, mult mai cunoscute sub numele de preafericitele Caterina de Racconigi si Lucia de Narni au putut astfel forma impreuna un colocviu spiritual, sprijinindu-se una pe cealalta pentru a suporta mai usor persecutiile la care au fost supuse.
Sfantul Paul al Crucii a fost gratificat cu multe daruri spirituale. Cel putin de doua ori ingerii au venit in ajutorul lui intr-un mod cu totul extraordinar. Intr-o seara de iarna , el se intorcea din misiune alaturi de fratele Giovani Batista, pe un drum plin de zapada. El mergea inainte si ii spusese fratelui Giovani sa ii calce pe urme, dar cu toate acestea au sfarsit prin a nu mai putea inainta deloc. Erau coplesiti de oboseala, iar nametii de zapada le impiedicau inaintarea. Cand aproape se epuizasera total, Paul s-a adresat lui Dumnezeu si ingerilor. De indata, el s-a simtit saltat intr-un mod viguros si a aterizat aproape imediat in curtea manastirii lor de la Monte Argentario, dar nu mai era insotit de fratele lui. Imediat , el i-a vorbit lui Dumnezeu si de fratele sau care a sosit si el putin confuz cu doar cateva clipe mai tarziu.
- Oh, cat ai mai suferit in frig!
- Nu am suferit deloc, caci imediat dupa disparitia ta subita m-am simtit saltat si adus aici!
Alta data, Paul se intorcea singur la manastire. El se afla la capatul puterilor intr-atat de mult incat avea ameteli puternice. In cele din urma a cazut la pamant pe jumatate mort, plin de frisoane. "Doamne, nu as vrea sa mor aici, lipsit de prezenta calugarilor mei!". In acel moment el s-a simtit ridicat de la sol de maini invizibile si deschizand ochii a vazut doi ingeri foarte frumosi care il purtau prin aer la destinatie..."O, marea mila a Domnului"
Intr-o frumoasa zi din octombrie 1835, stigmatizata tiroleza Domenica Lazzeri (1815-1848), paralizata si tintuita la pat de suferintele provocate de stigmate in camaruta ei din Capriana, a disparut deodata:
"Domenica, care nu se putea misca nici macar putin in patul ei fara sa suporte cele mai crunte dureri, a disparut: nu o mai gaseam nici in pat, nici in camera, nici in casa, nici in curte. Disparuse pur si simplu: trup si suflet. Dupa opt zile si jumatate, ea a revenit in pat, in aceeasi pozitie invariabila in care se afla de obicei. Ea fusese departe, foarte departe, survoland munti si vai care se intindeau peste spatii imense. Nu era vorba deci doar de o experienta extracorporala. S-a dovedit a fi fost vorba de o teleportare a trupului la distante foarte mari.
Aceasta nu a fost unica disparitie a Mariei Domenica, pe care a descris-o medicul ei. Transportata de ingeri, ea le-a vizitat pe surorile ei care erau si ele stigmatizate, Maria von Murl si Kreszentia Nierklutsh, care locuiau in alte sate, destul de departe de Tyrol. Episcopul din Trente , Johann Nepomuk de Tschiderer von Gleiheim ( 1777-1860) era informat in permanenta despre aceste calatorii extraordinare, cu atat mai mult cu cat el nu era de acord cu intalnirile celor trei stigmatizate din dioceza lui.
Mistica germana Maria Elisabeth Fluhr (1903-1981), care a fost sora spirituala a Symphorozei Chopin, era si ea o obisnuita a calatoriilor angelice: de mai multe ori, persoane din anturajul ei s-au ingrijorat de disparitiile ei de doua sau trei zile maxim. Ea era insa discreta cu privirile la misiunile pe care le avea de indeplinit. Cu toate acestea, Symphoroza Chopin a marturisit ca a avut-o de multe ori alaturi, ele rugandu-se si incurajandu-se reciproc. Se pare ca ingerii au purtat-o si dincolo de cortina de fier, mai ales in Romania si in Albania. Ea era transportata uneori si la Roma unde mai multi pelerini din parohia ei au intalnit-o cu uimire si surpriza in Piata San Pietro, pe 14 noiembrie 1978, ziua beatificarii Mariei a lui Iisus, prietena a Terezei d'Avilla.
Sursa:angelinspir.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu