Blândul Păstor
de Traian Dorz
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!
Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos,
Şi-a dus-o-n braţe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!
Iar mai târziu L-am întâlnit,
De cuie şi de spini rănit,
Ca să-Ţi deschid, ai tot bătut
Să intri si la mine!
Dar lumea-mi spuse să nu viu,
Că viaţa Ta-i amară,
Am vreme colo, mai târziu...
Si Te-am lăsat afară!
Iar astăzi, singur mă-nfior
De-a mele fapte rele, Isuse,
şi Te-aştept cu dor
În noaptea vieţii mele!
Mai vino iar, Isuse blând,
Mai bate iar o dată!
Te-aştept cu sufletul plângând...
Şi uşa-i descuiată!
Hristos a Inviat !
de Vasile Militaru
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.
Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.
In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?
Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?
Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?
O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!
Filosofia presocratica - Perioada cosmologica
Problema materiei: hilozoismul ionian
Patria originara a filozofiei antice grecesti este Miletul, orasul cel mai dezvoltat si mai puternic din Asia Mica in secolul VI i.Hr. Conditiile ce au facut ca sa apara aici cele dintai licariri ale filozofiei sunt urmatoarele: pozitia geografica favorabila a acestui oras, ce se gasea la intretaierea multor cai maritime, ceea ce a facut ca locuitorii lui sa ia cunostinta de cultura altor popoare. Apoi timpurile pasnice ce au caracterizat acest sec. al Vl-lea i.Hr. si, mai ales, predispozitiile sufletesti ale ionienilor ca: predispozitia spre observarea lumii, spre sistematizarea si generalizarea rezultatelor acestei cercetari a lumii, cat si nazuinta de a face consideratii rationale asupra fenomenelor din natura.
Problema centrala a gandirii filozofice din aceasta epoca a fost - dupa cum am amintit mai sus - fenomenele naturii in eterna lor schimbare si devenire. Intrebarea : de unde sunt toate acestea ? este, asadar, problema cu care se ocupa cei dintai filozofi greci. Asa ca putem spune ca filozofia a fost la inceputurile ei stiinta despre natura. Din aceasta s-au separat, mai tirziu, alte discipline cum sunt: astronomia, meteorologia, geografia si matematica. Dar la inceputurile ei filozofia nu s-a ocupat decit cu intrebarea despre temeiul ultim sau de inceput al naturii.
Pentru a-si forma o viziune unitara despre lume, incearca cei mai vechi filozofi ionieni ca Tales din Milet (cea. 624-546 i.Hr.), Anaximandru (cea. 611-545 i.Hr.) si Anaximene (cca. 582-528 i.Hr.) sa raspunda la intrebarea despre acest "inceput". Din aceasta pricina acesti filozofi au fost numiti "cosmologi" sau si "fiziologi", fiindca ei s-au ocupat cu "physis", asadar cu natura. Chiar si operele acestor ionieni erau intitulate "peri physeos".
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-cosmologica/problema-materiei-hilozoismul-ionian-71712.html
Haina de nuntă
de Vasile Militaru
De Mântuitor grăită, pilda nunţii din Scriptură,
Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gura-n, gură…
Mai întâii ai Lui apostoli, apoi mii şi mii de clerici
Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,
Au cântat-o-n, Evanghelii, să primească fiecare,
Tânăr şi bătrân în viaţă, bun şi răul, mic şi mare,
Aurul înţelepciunii ce L-a dat Mântuitorul,
Grăind pilda cu Împăratul care şi-a nuntit feciorul.
Mii şi iarăşi mii de oameni, vieţuind, au stat s-asculte
Pilda lui Isus, în sine cu înţelesurile-i multe;
Însă oamenii-ascultând-o, au făcut ce fac într-una,
Primind razele de soare, razele ce le dă luna,
Binele ce li-l dă apa, - fie mări, fie izvoare,
Sau mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,
Căci aceasta: fie apă, fie soare, fie lună,
Fie floare miresmată, - toate vor ceva să spună…
Dar, câţi oameni, privind Cerul cel cu soare, lună, stele,
Şi pământul cu-ale sale, înţeleg ce le spun ele?…
Căci şi-acestea spun o pildă cu-înţeles adânc, de taină,
Şi de-o nuntă unde omul va să aibe-anume haină…
Nunta - o viaţa ce pământul poate da cu-întreaga-i sevă,
Precum nunta era Viaţa ce trăiau Adam şi Eva,
Nuntă însă pentru care, - dezbrăcat de-a vieţii tină,
Omul trebuie să poarte haină albă, de lumină,
Haină care tuturora o dă Cerul ca s-o poarte
Pe pământ până la Nunta cea cu Viaţă făr-de moarte!
Haina-aceasta pentru nuntă, fericiţi au fost purtat
În Eden întâii oameni pân-a nu se fi-ntinat,
Dar ei au pierdut aceasta, îmbrăcându-se-n alt port
Ţesut tot cu măiestrie-n de-ntuneric fir de tort.
Meşterul fiind Satana ţesător de-asemeni strai,
Pierzând cei ce-au vrut să-l poarte, dreptul vieţuirii-n Rai!
Haina nunţii despre care spune pilda lui Isus,
E ţesută din lumina sorilor cei mai de sus,
În război ce ţese raze. Cercuit de-un curcubeu,
Şi la care stă să ţeasă Însăşi Sfântul Dumnezeu!
O asemeni ţesătură nu se strică, nu se rupe,
Şi pe veci împodobeşte un potop de pietre scumpe!
O asemeni haină scumpă a purtat şi Lucifer,
Până l-a-ntinat trufia şi-a fost prăbuşit din Cer.
Ea e haină despre care lui Ioan în gură-i pune
Chiar Isus a Lui cuvinte ce-n ”Apocalipsa”-i spune:
“...Să-mbraci haină de lumină ca să nu se dea pe faţă
Goliciunea de ruşine care-ai îmbrăcat-o în viaţă.
Cel ce biruie păcatul, - din virtuţi făcându-şi salbă,
Va umbla la fel ca Mine îmbrăcat în haină albă!…
“Celor cari în sac se poartă, celor trişti şi apăsaţi,
Să le dărui haină albă şi cunună de-împăraţi;
Să petreacă-n bucurie între îngeri şi-ntre sfinţi,
“Sad”, al Domnului să fie, - neprihanei trebuinţi”,
Să slujească ”Celui Veşnic”, spre a Lui slavă-n veşnicie,
Toţi, de apăsări să uite şi de plâns să nu mai ştie!”
Haină ce-n Eden purtând-o mai ‘nainte cei doi inşi,
Deşi goi, nu ştiu ce e: de ruşine-a fi cuprinşi:
Dar pe care s-o dezbrace prin păcat când au ajuns,
S-au văzut goi şi de-ndată Tatălui I s-au ascuns..
S-au văzut goi de lumină şi îmbrăcaţi deci amândoi,
Spre ruşinea lor de Tatăl, cu-al păcatului noroi!
Nu s-au ruşinat că goi sunt în a trupului lor piele,
Ci: că erau goi de raze, goi de sori şi goi de stele!…
Iată-n ce fel vrea împăratul pilduirii, care-nfruntă
Pe cel ce, venind la nuntă, nu era-n veşmânt de nuntă…
(Că-n vechime, împăraţii, într-al nunţilor avânt,
Îmbrăcau pe toţi chemaţii la ospăţ în alb veşmânt.
Astfel că, la nunta pildei, unul a făcut păcatul
De-a nesocotii veşmântul tuturor dat de-împăratul)…
După cei cuprinşi în pildă şi-n Eden, pe urmă, noi
Şi-n aşa veşmânt să mergem am vrea toţi în acea vreme
Când la nunta-împărătească să nu fie dat afară.
Şi-mbrăcat, ca şi-Împăratul, pe aleile grădinii,
La ospăţ mergând, să fie tot asemenea cu crinii!
Nunta nu este departe…La cerescul Lui război,
Împăratul ţese-ntr-una haine albe pentru noi…
Cei ce şti-vor să se-mbrace pentru Nuntă deci cu ele,
Se vor îmbrăca cu soare, cu luceferi şi cu stele
Vor nunti-n afara vremii; vor bea Vinul Nemuririi;
Se vor veseli cum nimeni n-a mai fost în firea firii,
Rămânând mereu la Nuntă, ce fiind în veşnicie,
Duhul meu în lut, nu poate nici s-o spună, nici s-o scrie!
Traiesc flãmând
de Valeriu Gafencu
Trãiesc flãmând, trãiesc o bucurie,
Frumoasã ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si plin cu lacrimi si cu apã vie,
Potirul florii e o'mpãrãtie.
Nu plãngeti cã eu mã duc pe lângã voi,
Sau c'o sã fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hotii în acelasi cimitir.
Cãci crezul pentru care m'am jertfit,
Cerea o viatã grea, o moarte de martir.
Cãnd rãii mã defaimã si mã'njurã
Si'n clocot de mânie ura-si varsã,
Potirul lacrimilor se revarsã
Si-mi primeneste sufletul de zgurã,
Atunci Iisus de mine mult se'ndurã.
Castelul de la Gornești
Castelul de la Gornesti a fost construit în stil baroc, între anii 1770 și 1780 și a aparținut familiei Teleki.
Ultimul proprietar al construcției, contele Mihaly Teleki, a donat castelul autorităților sanitare române. În prezent în clădire funcționează un Preventiriu TBC, aici fiind internați copii cu probleme pulmonare.
Sursa:http://zeceintop.ro/10-castele-din-romania/
Frate dragã
de Valeriu Gafencu
Frate dragã, din grãdinã,
Îti trimit în dar un crin,
Sã-ti mângâie lin privirea,
Cu vesmântul lui divin.
Floare dragã, floare dalbã,
Cât de mult as vrea si eu,
Îmbrãcat în hainã albã,
Sã mã duc la Dumnezeu.
Rãsãdit acolo sus,
În grãdina minunatã,
Sã-mi simt viata'mbãlsãmatã,
Cu iubirea lui Iisus.
Plâng înãbusit în noapte
Si suspin cu glasul stins,
Dã-mi vesmântul alb de nuntã,
Cu crini minunati încins.
Imn al Invierii
de Valeriu Gafencu
Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.
Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.
Raiul si iadul
Se spune ca, demult, un razboinic s-a intalnit cu un calugar si l-a intrebat:
- Cum poate sa existe rai si iad, cand nu vad nimic din toate astea ? Poate cineva sa-mi arate raiul si iadul ?
- Dar tu, l-a intrebat calugarul, cum te poti numi razboinic, cand nu vad in fata mea decat un caraghios ?
Soldatul maniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, batranul calugar i-a spus:
- Vezi, asa se deschid portile iadului!
Intelegand lectia data, razboinicul a pus sabia in teaca si s-a inclinat respectuos.
- Vezi, i-a mai spus calugarul, asa se deschid portile raiului!
"Cel ce uita de iad, va ajunge acolo."
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/raiul-iadul-79194.html
Nu l-au cunoscut
de Nicolae Iorga
Oricat de sfant era Iisus
Si cat de lamurit prin lut
Vedeai pe cel venit de sus
Si ai sai nu l-au cunoscut.
A trebuit ca trupul sau
De mucenic sa-l bata-n cuie
Ca sa se-arate Dumnezeu
Si ca la ceruri sa se suie.
Sonet
de Alexandru Vlahuta
Din nou coboară-Te-ntre noi, Isuse
Căci iarăşi turma Ta e rătăcită
Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită
A vechii uri, de Tine-atunci răpuse.
De-abia se mai zăreşte ca prin sită,
A mântuirii stea. Dar cât de sus e!
Se îndepărtează parcă... Cine spuse
Căci stingerea ni-i singura ursită?
O, vino, iubitorule de oameni,
În sufletul bătrânei lumi să sameni
Din nou credinţa cea nemuritoare..
Cunoaşte-L vom? Pleca-vom fruntea oare
Când întinzându-Şi mâinile amândouă
Asupră-ne, va zice: ”Pace vouă!”?
Saintes Maries de la Mer – Sfintele Marii ale Marii, Camargue, sudul Frantei. Asa dupa cum arata si numele, ne aflam la malul Marii Mediterane, intr-o fermecatoare localitate cu case albe extrem de cochete, buticuri si terase, dominate de biserica-cetate din sec XV si de… arena pentru coride! Pentru noi, neasteptat de multi turisti, multa viata intr-un locde care nu mai auzisem, in care ajunsesem print-o decizie de moment ( nu era in programul pelerinajului); venisem aici de la Marsilia pentru a ne largi aria informatiilor despre inceputurile crestinimsului in Franta .
Biserica ( ridicata pe fundatia celei din sec IX), cu turn inalt de 15 m, vizibila de la 10 km distanta pe terenul plat de la malul marii, este plina de turisti. Pentru un sat de 2.300 locuitori, locasul este incredibil de mare – aflam insa ca a fost construit ca cetate, in care intra toata populatia in caz de atac al piratilor sau al sarazinilor. Se adaposteau astfel nu doar oamenii, ci si moastele celor doua Marii care dau numele localitatii – Sf Maria Salomeea, mama sfintilor apostoli Ioan Evnghelistul si Iacov, fiii lui Zevedeu si Maria Jacobita – mama sfantului apostol Iacob cel Mic. Pentru ele venisem aici si constatam ca biserica lunga de 40 m, inalta de 15 m si lata de 9 m este plina de obiecte care le venereaza ( statui, relicve crestine, placi cu multumiri aduse lor, tablouri reprezentand miracole etc etc). Sub altar, o cripta in care coboram, ca toata lumea. Acolo este parca mai multa viata, mai multi vizitatori curiosi, e un duh vesel si incerci sa gasesti explicatia. Statuia negra a sfintei Sara – protectoarea tiganilor, pe care o descoperim aici, este imbracata cu multe bulendre colorate, in dreapta ei sunt multe candele aprinse, iar in stanga, pe altarul din sec intai – multe placi cu multumiri aduse sfintei. Fotografii cu tigani mari si mici pe perete, o urna cu biletele lasate sfintei si doua afise cu rugaciuni: Priere a Sara ( Rugaciune catre Sara) si Priere Gitane ( Rugaciunea tiganilor).
Sara, Sara, Sainte et amie / Ecoute-moi, je t’en suplie / Sara, Sara Sainte et amie / Entends ma voix, ma voix quie prie… Nous te confions nos secrets/ Nous te presentons nos enfants / Nous t’ápportons de gros bouquets / Nous t”embrassons de coeur battant.// Ce soir nous chanterons pour toi / Nous danserons autour du feu / Nous ne serons plus qún voix / Qui monte a travers toi vers Dieu..
Sara, Sara, prietena sfanta / Te implor, asculta-ma / Sara, Sara, prietena sfanta / Auzi-mi glasul, glasul in rugaciune… Noi iti incredintam secretele noastre,/ Iti prezentam copiii / Iti aducem buchete mari de flori / Te imbratisam cu inima firbinte// In seara asta vom canta pentru tine / Vom dansa in jurul focului / Vom fi toti o singura voce / Care urca prin tine la Domnul.
Cat chef de viata, cate sperante, cate rugaciuni, cate multumiri exprima aceste haine colorate, suprapuse, care o imbraca pe Sara… toate aceste lumanari aprinse… Dar cineeste Sfanta Sara?
Istorie crestina si traditie provencala
În 41 d.Hr., Irod Agripa Intaiul, fiul mezin al lui Irod cel Mare, devine rege al iudeilor. cu sprijinul romanilor si imediat dupa un an incepe persecutia comunitatii de credincioşi crestini, Il ucide Icob, fratele lui Ioan, apoi il prinde si il intemniteaza pe Petru, dar acesta reuseste să scape cu ajutorul unui înger. In acelasi an 42, Maria Salomea Il insoteste pe Isus la Calvar si apoi participa la tortura fiul ei Iacob cel Mare .
Cateva zile mai tarziu, un mic grup de familii din Betania, din care faceau parte: Lazar, sora sa Marta, prietenul sau Maximin, Marcella roaba lor, Maria Magdalena, Maria Jacobita, Maria Salomeea, Sidonius – orbul din Ierihon, Parmena – unul dintre cei 7 diaconi, Iosif din Arimateea si alti cativa ale caror nume istoria nu le-a pastrat, au fost escortati la portul Iope ( Jaffa de astazi, Tel Aviv) si au fost incarcati pe o nava fara panze si vasle, trimisa in larg pe Marea Mediterana ( conform traditiei provensale). Este mai degraba credibil ca au fost imbarcati pe o nava de linie, dandu-se capitanului instructiunea de a fi lasati pe un tarm indepartat, de unde acesti apropiati ai Domnului Iisus sa nu se mai poata reintoarce. Exilatii plecati din Cezareea Palestinei au fost debarcati in Delta Rhonului, poarta de intrare catre Gaila interioara, port pentru navele comerciale, escala pentru calatori si piata de desfacere pentru comercianti. Aici exista dejat orasul Ra, numit dupa numele zeului soarelui la egipteni, loc in care s-au adunat multi straini, printre care si o colonie evreiasca. Spre aceasta colonie, probabil, s-au indreptat Maria Jabobita si Maria Salomeea ( actualmente localitatea poarta numelede Saintes Maries de la Mer ( „Mariile marii”), situata langa Arles.
Despre Sf Lazar si Sf Maria Magdalena se spune ca u mers catre actuala Marsilia, convertind populatia locala la crestinism ( Sf Lazar – primul episcop al Marsiliei), dupa care Sf Maria Magdalena a urcat spre munte, propavaduind alaturi de Sf Maximin. Sfanta si-ar fi trait ultimii 30 de ani din viata intr-o pestera in Muntii Sainte Baume („baumo” inseamna „pestera” in limba provensala; pestera sfanta).Marta s-a indrptat catre nordul tarmului in care a esuat barca, propavaduind la Tarascon – a carei protectoare este.
Tadintie, legenda… Franta este incredintata ca a fost increstinata din chiar secolul intai, de catre prietenii Domnului. Daca dovezile din Evul Mediu nu sunt toate credibile, exista insa si atestari mai vechi, care sprijina traditia: epitafurile sapate in piatra, regasite in timpul sapaturilor din Marsilia, dovedind prezenta mormintelor crestine inca din sec 1,contemporane perioadei lui Nero; Sf Irineu vorbeste deja, pe la anul 185, despre traditia bisericilor din zona; doua texte din sec V° atesta formarea comunitatii crestine din Arles in sec 1, datorita activitatii misionare a Sf Trofim, discipolul Sf Petru; vestigiile galo-romane din paraclisul Sf Casian din Marsilia atesta prezenta calugarilor ucenici ai Sf Cassian in sec V in masivul de la Sainte-Baume etc etc. Dar nicaieri nu este vorba de Sfanta Sara!
Cine este Sfanta Sara?
Sfanta Sara este venerata “adiacent” Sfintelor Marii ale Marii – Sf Salomeea si Sf Maria mama lui Iacob, care se pare ca au ramas in zona in care a esuat barca lor si in care, drept multumire, prietenii Domnului au ridicat primul altar crestin. Sarah ( ca nume evreiesc) este cunoscuta dintr-o evanghelie apocrifa, scrisa la trecerea dintre secolele I si II, in care este mentionata printer femeile sfinte care au mers la mormantul Domnului in Ziua Invierii. Traditia retine faptul ca ea era egipteanca, insotitoarea neagra a celor doua Marii,ceea ce ar explica cumva de ce este acum venerata ca sfanta tiganilor – cuvantul gitan fiind o deformare a cuvantului egypten, astfel fiind apelati primii tigani la sosirea lor in Franta secolului XV. Ea putea fi o sotie repudiate a lui Pilat, convertita la crestinism. O alta versiune, mai recenta, spune ca o femeie tiganca din zona le-ar fi intampinat pe cele doua Sfinte Marii la sosirea lor, ceea ce este imposibil (migratia tiganilor din nord-vestul Indiei catre Persia a inceput in jurul anului 900, ajungand in sudul Frantei / Arles la inceputul sec. XV). In 1936, un preot vorbeste despre o Sfanta Sara care ar fi trait la sfarsitul sec IV intr-o manastire din Libia. In sfarsit, alta versiune aminteste despre o Sara prezenta intr-un grup de martiri crestini persani, in sec IV.
Desi pentru Sfintele Marii ale marii traditia este foarte veche, iar atestari scrise apar inca in sec XIII in Legende Doree (Legenda Aureea) – o opera in limba latina care povesteste vietile a 150 de sfinti, sfinte si mucenici crestini – despre Sarah / Sara nu apar informatii decat incepand cu anul 1521, in La Légende des Saintes-Maries de Vincent Philippon.Despre cultul sau nu se vorbeste nimic inainte de anul 1800, ceea ce nu inseamna insa ca nu a existat, pentru ca mai apoi acesta sa fie asociat cultului celor doua Marii, a caror slujnica ar fi fost, conform traditiei crestine.
Sfanta Sara este numita in limba romilor Sara e Kali ( Sara cea Neagra). Aceasta poate face trimitere la cultul zeitei indiene Kali (Bhadrakali, Uma, Durga, Syama), apelativ care concorda cu originile indiene ale tiganilor sositi in Europa dupa sec al IX lea. Este aici insa vorba de o sfanta crestina, care pastreaza caracteristicile cultului primar. La festivalului rromilor care a avut loc in timpul primului Congres international al rromilor in anul 1971, un afis mare, care prezenta procesiunea cu Sfanta Sara, explica : « Statuia Sfintei Sara va fi purtata pe brate de rromi. Sfanta Sara, marea sfanta protectoare a rromilor, reprezinta forma crestina a zeitei indiene Kali. Zeita a destinului si a norocului, ea a fost respectata de poporul rrom inca de cand primii indieni si-au parasit tara, acum o mie de ani. » Pentru a marca finalul festivalului de la Saintes Maries de la Mer, statuia Sfintei Sara este purtata in procesiune in mare, exact in acelasi mod in care se procedeaza in timpul sarbatorilor din octombrie din Druga Puja in India. Doar ca aici, in Franta, motivatia crestina duce cu gandul la sosirea pe mare a barcii cu prietenii Mantuitorului, la anul 42 d.H.
Pelerinajul si procesiunea anuala a Sfintei Sara de la Saintes Maries de la Mer se organizeaza in fiecare an la 24 mai, ca prima zi dintre cele doua dedicate sfintelor Maria Jacobita si Maria Salomeea. Ceremonia este intotdeauna aceeasi, ducand cu gandul la procesiunile din Evul Mediu. Inainte de aceasta, intre 18 si 24 mai clericii rromi oficiaza numeroase botezuri pentru copiii tiganilor sositi la festival.
Oricine ar fi fost Sara, tiganii nu pun multe intrebari si isi venereaza protectoarea cu credinta simpla si intensa, pentru ca ea le indeplineste cererile in rugaciune!! Localitatea Saintes Maries de la Mer este astazi centrul veneratiei lor si la festivitatile inchinate Sf Sara vin anual mii de pelerini -tigani din inteaga Europa.
Maria Chirculescu
Miriam Turism
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfanta-sara-149599.html
Christos a inviat
de Alexandru Vlahuta
Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!
El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.
Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!
El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.
Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.
Urasca-l cei fara de lege...
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.
Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:
"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc"...
II
Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.
Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupră-ti s-au crezut...
Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti...
III
S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,
Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul pmenesc.
Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati... Christos a Inviat!
Psalm
de Lucian Blaga
Iubind – ne-ncredintam ca suntem. Cand iubim,
oricat de-adanca noapte-ar fi,
suntem in zi,
suntem in Tine, Elohim.
Sub lumile de aur ale serii
Tu vezi-ne – cutreierand livezile.
Umblam prin marea saptamana
gand cu gand si mana-n mana.
Si cum am vrea sa Te slavim
pentru iubirea ce ne-o-ngadui, Elohim!
Dar numai rana a tacerii
este cuvantul, ce-l rostim.
