Din adevar si din iubire

Din adevăr şi din iubire
de Traian Dorz

Din adevăr şi din iubire îmi fac şi patrie şi crez
În viaţa mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai aşez.
Pentru-adevăr îmi dau viaţa, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orişice să-mi vreau.

Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul şi iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot şi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărţită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr făţarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viaţa cu Satana, mai bine moartea cu H

De crezi cu-adevarat

De crezi cu-adevărat
de Traian Dorz

De crezi cu-adevărat o viaţă
de veci promisă de Cristos,
de ai cu-adevărat în faţă
un viitor pe veci frumos,

- Atunci dă-ţi timpul şi iubirea,
privind spre moarte ca spre-un steag,
şi-mbrăţişează-ţi pătimirea
cum ţi-l săruţi pe cel mai drag.

De crezi cu-adevărat o plată
nebănuită la Isus,
de crezi că-n ceruri te aşteaptă
ce nu-i pe lume grai de spus...

- Atunci primeşte-a' Lui sudalme
cum ai primi un mir plăcut,
şi-ntinde-ţi faţa către palme,
cum ai întinde-o spre-un sărut!

De crezi cu-adevărat Cuvîntul
lui Dumnezeu netrecător,
atunci jertfeşte-te purtîndu-l
înflăcărat şi-ncrezător.

– Atunci ocările duşmane
primeşte-le-n al slavei schimb,
şi `nalţă-ţi fruntea către rane,
cum ai `nălţa-o către-un nimb...

Raiul si iadul

Raiul si iadul

Se spune ca, demult, un razboinic s-a intalnit cu un calugar si l-a intrebat:
- Cum poate sa existe rai si iad, cand nu vad nimic din toate astea ? Poate cineva sa-mi arate raiul si iadul ?
- Dar tu, l-a intrebat calugarul, cum te poti numi razboinic, cand nu vad in fata mea decat un caraghios ?
Soldatul maniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, batranul calugar i-a spus:
- Vezi, asa se deschid portile iadului!
Intelegand lectia data, razboinicul a pus sabia in teaca si s-a inclinat respectuos.
- Vezi, i-a mai spus calugarul, asa se deschid portile raiului!
"Cel ce uita de iad, va ajunge acolo."

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/raiul-iadul-79194.html

Tu care-nveti pe altii

 Tu care-nveti pe altii
de Traian Dorz

" Tu care-nveti pe altii
S-asculte de Hristos
Esti cel mai mult datornic
Spre bine si frumos.

Sa stii, ca faci pacatul
Nu numai cand faci rau
Ci si cand nu faci bine
Cat poti, in jurul tau.

Cand ai trimis, Iisuse, ai tai invatacei
Le-a spus - nimic pe cale sa nu-si ia cu ei.
Cati au urmat Cuvantul si-n lume Te-au vestit
Nimc n-au luat cu dansii, nimic nu le-au lipsit.

Dar azi, Iisuse, atatia ce-aleg al Tau Sfant drum
De toate iau, numai pe Tine nu, acum.
Averi prea multe -ades
Arginti, prea sacul plin.
Credinta insa Doamne, si Duh, asa putin.
Materia-I atrage de-aluneca si cad,
Din drumul mantuirii...la moarte si la iad.

O, om...ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume
De tot ce spui in scris, sau grai.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta, in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus si-n veci nu-l mai adui
dar vei culege roada lui,
ori viu, ori mort...odata.

Cand Te-ai coborat in lume
Fiule-al lui Dumnezeu,
Intre cei ce te urmara
Nu, Iisuse, n-am fost eu
Insa cel ce-n seara Cinei
De arginti sa faca rost,
Si s-a dus ca sa te vanda
Da, Iisuse, eu am fost.

O, roaga-te sa poti sa crezi
Caci vai de cei ce nu pot crede
Ci cauta pururea dovezi
Din ce pipaie si vede
Puteam s-ascult dar n-am voit
Caci prea ma stapanea trufia,
Putand fi bun, m-a ispitit
Pacatul si nevrednicia
Avut-am voie sa-nteleg
Deplin, ce-I rau si ce e bine
Dar, cunoscand, am vrut s-aleg;
De-aceea merit tot ce-mi vine.
Acolo-ti pierzi cararea buna

De unde vrei carari mai multe.
Cand nu vrei sa asculti de nimeni
Nici n-ai pe nimeni sa te-asculte.
Vei fi-ntelept daca-ntelegi
De-acum, ce lucru mare
e-n veselie sa-ti alegi
prieten-de-ntristare.

Ce lacomi ne sunt ochii spre tot ce nu-i al lor
Rapim grabiti si fructul stiut otravitor
Ce lacomi ne sunt ochii spre tot ce nu-i permis
O stim, dar ce puternic e-ndemnul spre abis
 Ce lacomi ne sunt ochii, ne-atrag
spre ce nu vrem.
E cupa otravita, o stim si totusi bem.

Daca scriind, putin umplut-ai
Cu hrana buna sacii goi
Daca din buna visterie
Scoti lucruri scumpe vechi si noi,
Dac-ai fost pom laga izvoare
Cu dulce rod la vremea lui,
Atunci mai nalt si mai puternic
Vei straluci...cu cat apui.

In trecerea grabita prin lume catre veci
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci.
Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau, batrani
Fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini.
Fa-ti timp si-aduna zilnic din toate cate-un pic

Fa-ti timp...ca viata trece si cand nu faci nimic.
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti
Fa-ti timp sa dai vietii si mortii tale pret.
Fa-ti timp acum, ca-n urma zadarnic ai sa plangi
Comoara risipit-a vietii...n-o mai strangi.

Doamne, cum sa-Ti cer iertare
Pentru tot ce sunt si... nu-s
Pentru tot ce nu fac...si-as face
Caci tu nu asa mi-ai spus.
Nainte de a fi ce suntem
Eram aceea ce vom fi
Caci moartea nu-I o nimicire
ci-i noaptea catre-o alta zi.
Traiti frumos urmand credintei
Caci nu sfarsim nimic acum
Mormantul nu-I o nimicire
ci-un scurt popos...pe-un vesnic drum.

O, iarta-mi Te rog, Doamne, atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni.
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu au ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
O, apostolii-nbuibarii
Tolaniti pe perne moi
Cat e-ntinsul departarii
De la voi si pan-la noi
Stim ca ne urati, dar iata
Nu mai este mult si-apoi
Noi pe vesnicia toata
Ne vom desparti de voi.

O, voi cei mari, raspunzatori de gloate
Parinti si-ndrumatori pentru urmasi,
Voi veti purta raspunderile toate.
Voi cresteti sfinti, sau cresteti ucigasi

Sa spui, dar nu in orice vreme
s-alegi cand spui si ce vorbesti
sa taci, dar nu oricand, ci-alege
Ce taci - si cui sa nu graiesti.

Cum sa nu te cant...

Cum sa nu te cânt...
de Traian Dorz

Cum să nu Te cânt Isuse,
Cum să nu Te cânt,
Cum să nu-Ţi slăvesc cu lacrimi
Numele Tău Sfânt.

C-am strigat spre Tine Doamne
Şi m-ai ascultat
Bucuria şi lumina
Fericit mi-ai dat!

Cum să tac, o cum, că-mi vine
Lumii-ntregi să spun
Cât de bun ai fost cu mine
Cât, o cât de bun!

Unde-i lacrima şi glasul,
Inima de-ajuns
Ca să-Ţi pot slăvi iubirea
Care mi-a răspuns!

Până-n veci voi spune Doamne
Cât de-adevărat
Ţi-e Cuvântul şi Iubirea
Ce m-au ascultat.

Sfintii Barnabas si Sofronie, ctitorii Manastirii Soumela

Sfintii Barnabas si Sofronie, ctitorii Manastirii Soumela din Pont, sunt praznuiti pe 18 august. Sfantul Barnabas se numea inainte de tunderea in monahism Vasile, iar Sofronie purtase numele Sotirichos. Cei doi erau rude, unchi si nepot. Sfintii Barnabas si Sofronie s-au nascut in secolul al XI lea, in Atena.
Din Sinaxar aflam ca cei doi au fost chemati de Dumnezeu printr-un vis sa descopere icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria, Panagia Soumela.
Chipul Maicii Domnului din aceasta icoana a fost pictat de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, la cererea Maicii Domnului. Aceasta icoana s-a bucurat de o cinstire deosebita si din partea Sfantului Luca, de vreme ce a purtat-o in toate locurile in care a propovaduit Evanghelia.
Potrivit Traditiei, dupa moartea Sfantului Evanghelist Luca, icoana facatoare de minuni Panagia Soumela a stat intr-o manastire de langa Acropole si apoi mutata in Thiva, langa Atena, in Biserica Panaghia Ateniana. Maica Domnului a dus-o in mod miraculos (cca 380) in Muntele Mela din Trapezunt, astazi Turcia. Icoana a fost gasita in chip minunat de Sfintii Barnabas si Sofronie. Dupa ce au cautat-o in manastirile din Meteora, Sfantul Munte, Maronia (Tracia) si Constantinopol, in cele din urma au ajuns la Trapezunt. Locul in care au descoperit icoana a fost o pestera a muntelui Mela. Cei doi sfinti au ridicat aici o manastire care a devenit renumita in intreaga lume ortodoxa.
Manastirea a fost distrusa de turci in 1924. Dar prin lucrare dumnezeiasca, icoana a fost salvata si ingropata in ruinele manastirii. Dupa un timp, calugarul Ambrozie o scoate din ruine si o duce in Atena. Pastrata o vreme in Muzeul Bizantin din Atena, icoana facatoare de minuni Panagia Soumela ajunge in 1951 in Manastire Panagia Soumela din Grecia.
Cu postiri, rugaciuni si privegheri si multe nevointe si-au incheiat cuviosii viata lor dumnezeiasca. S-au odihnit in Domnul amandoi in aceeasi zi pe 18 August, care este si ziua lor de pomenire.
Redam cateva din sfaturile duhovnicesti ale Sfantului Barnabas, adresate monahilor inainte de trecerea sa la cele vesnice: „Silindu-ne sa urmam izbanzile fericitilor parintilor nostri, in pustia in care am fost chemati, in acesta sa si ramanem pana la sfarsit, stand treji si staruind in rugaciune, ca sa nu intram in ispita. Imbogatindu-ne in smerenia cea de fericita pomenire si silindu-ne sa dobandim bogatia cea netrecatoare si preacinstita a neagonisirii, multumindu-ne sa avem hrana si acoperis deasupra capului, dupa cum ne-au invatat Apostolii. Cel ce este incercat, sa nu se mandreasca pentru multimea izbanzilor sau acestea despre sine sa le scoata in evidenta, sau pe cei care nu au avut asemenea izbanzi sa-i judece fariseic, pentru ca sa nu sufere naufragiul caderii: caci daca pe prietenul tau il judeci, pe tine insuti neincetat sa te cercetezi, si daca pe cele din urma le uiti, pe cele ce urmeaza le poti lucra”.


Sursa:http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfintii-barnabas-sofronie-ctitorii-manastirii-soumela-149715.html

Am tot venit

 Am tot venit
de Traian Dorz

Am tot venit — şi tot mai vin
să spun că încă mai e har
să spun, căci ştiu că vine ziua
cu plâns şi ţipăt în zadar.

Am tot înştiinţat — şi mai
răbdaţi-mi să vă-nştiinţez
căci ştiu ce-aproape este ziua
cu-nfricoşatul morţii crez.

Veţi face şi-acum tot ce vreţi,
cum aţi făcut şi pân-acum
dar scumpul mântuirii preţ
amar se va plăti cu scrum.

Cu ce ramai ?

 Cu ce rămâi ?
de Traian Dorz

Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?

Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?

Ce ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe
Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâşnete şi plâns?

Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?

Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?

Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
— Cu ce rămâi atunci?

Ciuperci cu marar

Ciuperci cu marar

Ingrediente:1/2 kg ciuperci;6-7 linguri ulei;o lingurita marar tocat ;un varf de cutit boia sau 1/2 lingurita pasta de ardei ,o ceapa

Mod de preparare:Ceapa taiata marunt ,se caleste in ulei 2 minute ,apoi se pune boiaua sau pasta de ardei si imediat ciupercile spalate si feliate.Se pune putina sare si un varf de cutit de piper .Se lasa sa fiarba cu capac pana scade apa ce o lasa,cca.20 de minute.Cand sunt fierte si sosul scazut aproape de tot ,se adauga mararul tocat.Se serveste rece .Se poate pune zeama de lamaie,o rosie si un ardei cind sunt aproape fierte.

                                                                             #

Roscovele sunt fructele arborelui semperviriscent Ceratonia siliqua ,cultivat in zonele mediteraneene.Habitatul natural al acestui arbore se intinde de cca.4000 de ani ,in tari ca:Grecia,Cipru,Siria,Maroc,Tunisia,Algeria,Israel si Libia.

In Scotia coada-soricelului era utilizata ca talisman,caci se credea ca alunga spiritele rele.

Am tot strigat

Am tot strigat
de Traian Dorz

Am tot strigat, — de când tot strig
îmi e şi greu să tot mai spun
dar strig, căci ştiu că vine ziua
să ştiţi că n-am fost eu nebun.

Am tot chemat, — de când tot chem
şi ură poate că-mi purtaţi
dar chem, căci ştiu că vine ziua,
când veţi striga înspăimântaţi.

Am tot mustrat, — de când tot mustru
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.

Cu ce-ai ramas din flacari?

Cu ce-ai rămas din flăcări?
de Traian Dorz

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut 'nainte; şi-acuma ce mai ai?

Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi mai ai?

Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
Nimic n-aveai 'nainte şi azi nimic nu ai!