Sufletul

  Sufletul
de Ana Blandiana

Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte în noi
De Dumnezeu?

Legenda plopului

Legenda plopului

A fost odata un baiat tare rau. Cat era ziulica de mare, colinda prin sat si se tinea doar de rele. Cauta cuiburile pasarilor si le spargea ouale, chinuia bietii caini care nu-i faceau nici un rau, legandu-le cate o tinichea de coada si apoi luandu-i la goana. Dar cel mai mare pacat al sau era ca isi batea joc de oamenii batrani. Bunul Dumnezeu era foarte mahnit de purtarea baiatului, dar Se hotari sa incerce sa-l schimbe si o trimise pe pamant pe Sfanta Duminica. Aceasta se preschimba intr- o batrana sarmana si garbovita de ani si se aseza la usa bisericii in zi de sarbatoare, cand tot satul era strans la slujba. Ca sa-i incerce inima, batrana i-a cerut baiatului un mar sau un colac, dar acesta nu doar ca nu s-a indurat sa faca pomana cu un om sarman, dar i-a si raspuns urat bietei femei. Vazand atata rautate, Sfanta Duminica se preschimba la loc, inconjurata intr-un nor luminos. Toti satenii au cazut in genunchi, inchinandu-se in fata unei asemenea minuni si bucurandu-se de prezenta sfintei in mijlocul lor. Speriat, baiatul obraznic a rupt-o la fuga, dar in urma sa a mai auzit vorbele sfintei:
– Stai pe loc, copil rau ce esti! Coborasem pe pamant pentru mantuirea ta, dar vad ca rautatea ta n-are leac. Nu meriti sa traiesti in chip de om, caci nu cunosti ce-s mila si indurarea. Sa te prefaci intr-un copac rece si nesimtitor, iar bucuria florilor si a fructelor sa n-o cunosti! Chiar in timp ce fugea prin curtea bisericii, copilul simti cum inima ii ingheata, trupul i se preface in trunchi, bratele in ramuri, iar picioarele in radacini adanci.
Asa a aparut plopul...
...care si astazi creste cat mai sus, spre inaltul cerului, sa ceara iertare lui Dumnezeu si Sfintei Duminici, iar ca semn al parerii sale de rau isi misca neincetat frunzele, tremurand chiar si atunci cand nu bate nici o boare de vant. Plopul nu face nici flori si nici fructe, iar pasarile nu-si fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sadesc in apropierea caselor, caci la vreme de furtuna, plopul este primul traznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei rai si nechibzuiti o vor primi.



Dionis POPA
Lumea credintei pentru copii, anul I, nr. 2

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/credinta-pentru-copii/povestiri-talc/legenda-plopului-79182.html

Psalm

  Psalm
de Ana Blandiana

Tu care ai învăţat urşii să doarmă
O iarnă întreagă
De ce nu mă-nveţi ce e somnul?
Nu ţi-l cer de tot.
Tu ştii,
Sunt prea modestă
Pentru moarte.
Dar cine, navigând
Pe ochii mei deschişi,
Nu ţi-ar cerşi
Un vânt de nefiinţă?

Sfantul Aristoclie Athonitul

Sfantul Aristoclie Athonitul este cinstit pe 24 august. Sfantul Aristoclie Athonitul s-a nascut in anul 1846, in Orenburg, localitate din Munții Urali. Multe informatiii despre dansul nu stim, caci in toata viata sa a iubit simplitatea si a cautat sa-si tainuiasca viata duhovniceasca de ochii oamenilor, infatisand-o numai Unuia Dumnezeu.
Din Sinaxar aflam ca a plecat in Sfantul Munte Athos in anul 1876, dupa moartea sotiei sale, si a intrat in Manastirea Sfantului Pantelimon. In lumea a purtat numele Alexie, insa dupa tunderea sa in monahism, petrecuta pe 12 martie 1880, primeste numele de Aristoklis. A fost hirotonit diacon si preot in anul 1884, iar in 1886 primeste schima mare. In anul 1887 primeste sa mearga la metocul Manastirii din Moscova. Slujeste aici pana 1895, cand revine in Sfantul Munte Athos. Se intoarce la metocul din Moscova, in anul 1909. A trecut la cele vesnice pe 24 august 1918, in chilia sa din manastirea Sfantul Pantelimon. A fost inmormantat in Biserica Maicii Domnului „Grabnic Ajutatoarea” din Moscova. Trupul sau este mutat in 1923, in manastirea Cuviosului Daniil, pentru a fi ferit de profanarea ateilor. A fost trecut in randul sfintilor in anul 2001 de Patriarhia Moscovei, iar cinstitele sale moaste au fost asezate in biserica metocului.


Sursa:http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-aristoclie-athonitul-149767.html

Zeu strain

  Zeu străin
de Zorica Latcu

Vazut-am azi la templu pe Zeul cel strain.
Din ce strafund crescut-a faptura lui de crin?
Din ce inaltimi pogoara privirea lui de vis?
Ce besne-adanci la pasu-i luminii s-au deschis?
Ce haos plin de valuri, ce mari s-au despicat,
Cand glasu-i bland in ruga spre cer s-a ridicat?
Ce tainica putere i-a fost sortita lui,
Sa rataceasca-n lume ca fiu al nimanui,
Ci invaluit in taina seninei lui blandeti,
Sa fie-n umilinta stapan peste vieti?
De ce, lasandu-si lumea de dincolo de zari,
S-a pogorat la oameni, sa sufere ocari,
Si pentru cine, spuneti, picioru-i preacurat
In pulberea din cale, tacut, a sangerat?
Si pentru ce, asemeni miresmelor de pret,
Ramane-nchis cu duhul in asprele peceti?
Cand oare, lepadandu-si vesmantul lui de lut,
Se va-nalta in slava, senin ca la-nceput?
Vazut-am azi la templu pe Zeul cel strain,
El stralucea ca neaua, in haina lui de in.
Mi s-a parut o clipa ca-n rostul lui usor
Ma cheama, ca ma striga cu mila si cu dor,
Ca pentru mine, numai, luat-a chip de lut,
Ca pentru mine, numai, in suflet l-a durut;
Faptura lui curata, ca jertfa la altar;
Ca-l port de-acum in minte, ca este-al meu de-acum,
Si m-am trezit, cu fata in pulberea din drum.

Ghetsemani

Ghetsemani
de Zorica Latcu

Picioarele spalate de plansul Magdalenii
Se fransera. Sub raza divinei milostenii
Iisus cazu in ruga cu fata-nsangerata
Si greu in pacea noptii rosti cuvantul: Tata,
Iti simt durerea sfanta si grija parinteasca,
Ma doare mila calda ce vrea sa ma-nveleasca,
Ma tulbura iubirea si jalea de Parinte.
Cand sangele va curge prinos al jertfei sfinte,
Cand urletul multimii va cere de la Tine
Sa osandesti pe Domnul luminilor depline,
Cand voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Cand Fiul Tau cadea-va sub bici fara putere,
Cand sfarticandu-mi trupul in drumul alb de tara
Voi duce spre Golgota cereasca mea povara,
Parinte-al meu, in mila sa nu-ti uiti legamantul,
Ma lasa cu durerea sa mantuiesc pamantul.
Sa nu-ti aduni blestemul si fulgerele toate,
Ca sa opresti mania neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dansii cu ploaie de pucioasa,
In marea Ta iubire ma uita si ma lasa,
Ma lasa, Doamne-al milei, sa nu-ti mai simt iubirea,
Sa stiu ca nu-mi ajunge la Tine tanguirea.
Te-mbraca azi in haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfanta a invierii mele.
Ca sa nu stiu cat suferi in lumile-ti senine,
Parinte, fa sa treaca paharul de la mine.
Iisus ridica fruntea si-ncepe sa coboare.
O aripa de inger l-atinse cu racoare.

Scoala Cirenaica

Aristip din Cirene

Scoala Cirenaica

Scoala cinica avea un caracter ascetic, fapt care a facut ca cinismul sa ramina o aparitie singulara in spiritualitatea antica greaca. Intoarcerea de la bucuriile vietii, cum o propovaduiau cinicii, nu putea sa se impuna in fata tendintei grecului antic de a gusta frumusetea si bucuriile existentei. Grecii antici au avut un ochi si pentru tragicul si seriozitatea vietii, dovada tragediile in care sint analizate toate prapastiile sufletului omenesc. Sofocle, Eschil si Euripide descopera aceste prapastii. Dar, zice pe buna dreptate Kinkel, sufletul elinului antic era mult prea bogat, ca sa poata rezista multa vreme unei conceptii ce dispretuia viata si bucuriile acesteia cum faceau cinicii. Asa se face ca in aceasta atmosfera a fost necesar sa apara, ca o reactiune, scoala cirenaica sau hedonica.
Intemeietorul scolii cirenaice este Aristip din Cirene (cca 435-360 i.Hr.), care a fost contemporan cu Platon, cu care s-a intilnit la curtea lui Dionisie din Siracuza 302. Daca Antistene nu semana cu sofistii, desi a fost elevul lui Gorgias, nu tot acelasi lucru se poate spune despre Aristip. Aristotel il si numeste pe acesta sofist, caci chiar si felul cum se imbraca acesta se asemana cu sofistii. Am vazut ca sofistii Gorgias si Hippias-cit si alti sofisti-iubeau fastul, luxul si pompa, alergau din oras in oras imbracati in haine luxoase, pentru a-si transforma stiinta in bani si onoruri. La fel procedeaza si Aristip pe care-l intilnim cind in Cirene, cind in Corint, in Siracuza sau in Atena. De aceea nu prea este nimerita afirmatia cu privire la acest filozof, care ar fi fost in stare sa poarte cu aceeasi demnitate atit haina regeasca cit: si pe cea de cersetor. Lucian, dimpotriva, il batjocoreste, iar contemporanii sai il descriu in multe anecdote, care il prezinta ca pe unul, care cauta ca din toate imprejurarile, trairile si situatiile sa nu guste decit. ceea ce este placut. in aceasta privinta Aristip se aseamana cu cinicii. Numai cit acestia din urma cautau sa lupte cu vicisitudinile vietii, in timp ce Aristip cauta sa le ocoleasca cit mai mult posibil. El fuge de problematicul vietii. Aristip iubea mesele bogate si placerile senzoriale, intregul capitol pe care Diogene Laertius il inchina acestuia este plin de exemple in acest sens. Socrate a incercat sa-l faca pe Aristip sa inteleaga ca cine vrea sa ajunga in viata la o pozitie de conducere, trebuie sa stie sa faca multe jertfe si sa indure multe lipsuri. La dojana lui Socrate, Aristip ar fi raspuns ca el stie ca viata este si asa destul de grea si ca el nu are intentia sa ajunga la conducere, din pricina ca el, ca un autentic cetatean al lumii, nu se simte legat de granita nici unei patrii. Dar nazuinta dupa stiinta nu i se poate nega, caci el a fost elevul lui Socrate.
Dupa moartea lui Socrate, deschide si Aristip o scoala proprie si se crede ca-spre deosebire de maestrul sau-el lua onorarii de la elevii sai. Dupa moartea sa scoala a fost condusa de fiica sa Arete, pe care Aristip a introdus-o in filozofia sa, iar dupa moartea acesteia scoala a fost condusa de fiul Aretei cunoscut sub numele de Aristip cel Tinar.
Care a fost conceptia filozofica a lui Aristip ? Acesta a fost influentat de Protagoras. Am aratat ca filozofia acestui sofist s-ar putea reduce la ideea ca "Omul este masura tuturor lucrurilor, a acelora, care sint cum sint, a acelora care nu sint, cum nu sint". Sensul acestei idei este acela ca cunoasterea se afla in perceptie. Influentat de Protagora, Aristip sustine ca tot ceea ce poate fi cunoscut este numai perceptie subiectiva. Din aceasta pricina Aristip este mereu amintit de Sextus Empiricus, fiindca in acest senzualism se afla dealtfel si originea scepticismului. Cirenaicii admiteau ca ei pot avea senzatii de durere, de placere etc, dar ei negau ca se poate sti ce sint aceste senzatii. Cu aceasta afirmatie, filozofii cirenaici devin antemergatorii agnosticismului modern, asa cum va fi reprezentat de un J. Locke, Huxley si chiar de Kant.
Aristip transforma filozofia in etica. Cirenaicii imparteau etica in cinci parti : prima parte trateaza despre ceea ce este demn de nazuit si ceea ce este fara de nici o valoare, a doua despre afecte, a treia despre actiuni, a patra despre cauzele lucrurilor, a cincea despre argumente si criteriile logice.
Cel mai inalt bun pentru Aristip este placerea clipei. El pretuieste orice fel de placere, desi, dupa unele relatari, el ar fi pretuit mai mult placerile corporale. Aristip se afla aproape de conceptia chiar si a lui Epicur, care vedea tocmai in lipsa durerilor cel mai inalt bun. Pentru cirenaic orice mijloc ce produce sentimentul placerii, este justificat. Totusi inteleptul trebuie sa se ingrijeasca, ca nu cumva o placere sa fie urmata de o neplacere si mai mare. Atit a mai pastrat Aristip din ideile etice ale maestrului sau Socrate. in locul stapinirii de sine si cunoasterii de sine el a pus cintarirea cu singe rece a placerilor, ce pot fi gustate si neplacerilor ce sint posibile. Aristip stie sa pretuiasca si cultura si bogatia. El intelegea prin cultivare si cultura deprinderea corecta in conducerea inteleapta a vietii. Este interesant faptul ca Aristip-spre deo­sebire de sofisti-face o distinctie intre ceea ce este corect din punct de vedere al naturii si din punctul de vedere al moralei. El nu recunoaste ca valabil decit punctul de vedere din urma. Dar fara sa recunoasca prin aceasta ca ar exista valori morale eterne, cum credea Socrate, Aristip recunoaste anumite iprincipii morale numai fiindca ii era frica, ca nerecunoasterea acestora i-ar produce neplaceri.
Fata de stat si de societatea omeneasca, Aristip e complet indiferent, din pricina ca, cu filozofia sa, el s-ar simti in orice stat acasa. Cirenaicii dispretuiesc orice lege, ce i-ar impiedica sa guste anumite placeri.
Dintre urmasii lui Aristip numim pe unii mai putin importanti si anume : fiica acestuia, Areta, fiul acesteia, Aristip cel Tinar, Ethiops si Antipater. Acestia nu adauga nimic conceptiei lui Aristip. Antipater a fost maestrul lui Anniceris si Hegesias. Acestia doi din urma, impreuna cu Teodor din Cirene, au dezvoltat unele idei ale lui Aristip.
Anniceris, care a fost contemporan cu Ptolomeus I, a deviat cel mai putin de la filozofia lui Aristip. Acesta pretinde de la intelept, ca acesta sa sufere de dragul patriei sale si unele neplaceri. Ca avea o inima buna, ne dovedeste faptul ca Anniceris a fost acela care a rascumparat pe Platon, cind acesta a fost vindut ca sclav lui Dion si eliberat. Apoi spre deosebire de Antistene, Anniceris pretuieste dragostea de tara, prietenia, iubirea parintilor fata de copii si placerea spirituala o pune mai presus de cea senzoriala.
Teodorus din Cirene a avut o viata zbuciumata. Fiind exilat din patria sa el ajunge in Atena, unde, din pricina ca a scris o carte in care nega existenta zeilor, a fost acuzat de asebie. Daca n-a avut acelasi destin ca Socrate, aceasta se datoreste unui anumit Demetriu, care 1-a salvat.
Desi Teodorus este o figura mai putin simpatica pe care a produs-o scoala cirenaica, el are meritul de a fi tras ultimele concluzii din filozofia lui Aristip. Pentru Teodorus cel mai inalt bun al vietii e un sentiment continuu de placere, sau cum zice el "de bucurie a cugetului". Diogene Laertius ne relateaza ca, in realizarea acestui scap, Teodorus nu se dadea inapoi de la nici un mijloc. El era indiferent fata de prietenie, de patrie, de omenire si aceasta pentru a se elibera de orice indatorire. Furtul, adulterul si alte asemenea sint considerate a fi rele numai pentru ca masa mare de oameni sa fie tinuti in tarcuri; dar pentru inteleptul cirenaic principiile ce interzic asemenea fapte n-au nici o valabilitate. Teodorus reprezinta o filozofie a egoismului celui mai brutal. El se aseamana in aceasta privinta cu un singur ginditor modern : cu Max Stirner. Atit Teodorus cit si Max Stirner ajung la un asemenea egoism numai din pricina ca ei aseaza in locul lui Dumnezeu Eul lor. O figura mult mai interesanta a scolii cirenaice a fost Hegesias si el contemporan cu Ptolomeu I. Acesta dezvolta conceptia lui Aristip cu totul in alta directie decit Teodorus. Hegesias a ajuns la aceasta directie, probabil fiindca s-a convins ca ideile lui Aristip si Teodorus sint utopice, ceea ce l-a dus la un pesimism fara margini, devenind astfel un ante-mergator al marilor pesimisti Schopenhauer, Byron si Leopardi. Scopul cel mai inalt al vietii inteleptului e - dupa Hegesias-completa indiferenta fata de toate bunurile lumii. El recunoaste ca natura il mina pe om sa caute fericirea si placerea, dar acestea nu pot fi realizate, din pricina ca destinul pune mereu si mereu noi piedici in calea realizarii fericirii si placerii. Asa se face ca, daca omul gandeste mai adinc, ajunge la concluzia ca moartea este mai buna decit viata. Se relateaza ca Hegesias a descris asa de intuitiv tragicul si mizeriile vietii incit citiva dintre elevii sai s-au si sinucis. De aceea Hegesias a si fost numit de cei vechi (cel care stie sa convinga spre moarte).
Plictiseala si durere acestea sint dupa Schopenhauer si Leopardi extremele intre care penduleaza viata omului si, din aceasta pricina, sinuciderea este singura salvare din aceasta tragica pendulare fara de nici un sens. Aici se intilnesc, dupa Kinkel, pesimismul antic cu cel modern. Dar totusi pesimismul lui Hegesias se deosebeste de acela al filozofilor moderni. Schopenhauer va considera natura umana ca fiind originar rea, in timp ce Hegesias crede ca nimeni nu este rau de la natura, ci ca devine rau, daca se lasa stapinit de pasiuni. De aceea el ajunge la concluzia ca "oamenii nu trebuie sa fie uriti, ci sa fie ajutati ca sa devina mai buni" . Este adevarat ca si Schopenhauer pretuieste mila, dar el este de parere ca caracterul innascut al omului nu poate fi schimbat cu nici un pret. Abia aceasta concluzie face ca lumea sa apara ca un nonsens si duce la consecintele cele mai absurde ale pesimismului. Hegesias mai poarta totusi un rest din idealismul socratic in sufletul sau, ceea ce se face simtit si in conceptia sa despre lume si viata.

N.B.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-antropologica/scoala-cirenaica-71709.html

Curry de pui cu fasole verde

Curry de pui cu fasole verde


Ingrediente:
2 piepturi de pui,o ceapa tocata solzisori,3 catei de usturoi tocati,un ardei rosu taiat cubulete,3 cm.radacina de ghimbir rasa,3 linguri praf de curry,200 ml.lapte de cocos/sana,500g fasole verde,o lingura amidon de porumb.

Mod de preparare:
Se incinge o tigaie in care s-a pus ulei,dupa care se adauga in ea ghimbirul si si usturoiul si se rumenesc 10 secunde;se pun apoi ceapa,ardeiul si fasiile de carne si se rumenesc si ele.Se adauga fasolea verde ,se stinge cu lapte de cocos si se lasa sa fiarba impreuna 10-15 minute.Daca mai este nevoie ,se mai pune apa.Cand fasolea si carnea au fiert ,se amesteca amidonul cu o lingura de apa rece si se incorporeaza in mancare ,se da in clocot sa se lege sosul si se potriveste de sare si piper.Daca se foloseste iaurt sau sana in loc de lapte de cocos ,se fierbe separat ,in prealabil,fasolea,iar iaurtul sau sana se pune la sfarsit.Se serveste alaturi de orez.


                                                                                #

STIATI CA...

Galbenelele erau foarte apreciate in antichitate pentru calitatile lor comestibile .In India,Grecia si cateva tari arabe ,se obisnuia folosirea frunzelor si florilor pentru a da gust supelor si bauturilor.

In Palestina in vremurile de odinioara ,sotul purta un catel de usturoi la butoniera pentru a fi sigur ca-i sporeste fertilitatea.

Sfantul Potir

Sfantul Potir
de Zorica Latcu

Crin al mantuirii noastre,
scump si gingas trandafir
rasarit din spinii slavei,
bucura-te, Sfant Potir!
Cel ce ai mireasma vietii,
floare draga tuturor,
marul cel crescut din coapsa
Bunului Mantuitor,
bucura-te, caci in tine
Necuprinsul a-ncaput,
si s-a pogorat in vreme
Domnul cel fara-nceput!
Bucura-te, strigam tie,
caci ai Painea cea de sus,
tu, izvor al nemuririi
care curge din Iisus!
Hranitorul tuturora
tu esti cel ce potolesti
foamea, setea, neputinta
firii noastre omenesti.
Tu ne aperi de pacate
ca in Tine sta Hristos
si mereu primim din Tine
harul Lui cel luminos.
Tu, podoaba Liturghiei,
parga Sfantului Altar,
cer si scaun al marirei,
bucura-Te, Sfant Pahar!

A XI-a porunca

 A XI-a porunca
Ion Minulescu

"Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti,
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!

Cand simti ca pactul te paste
Si glasul sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar Sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!

Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Astepta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!

Cand bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele incep sa te doara!...

Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!..."

La Saratura *Transilvania

La Saratura-Transilvania

CAI DE ACCES
*De pe DN 15 A/E578 Breaza-Bistrita ,stanga pe DN 17 /E 58-576 pana in comuna Sintereag.

Acest sit reprezinta cea mai bine conservata "saratura" din judetul Bistrita -Nasaud.Zona este cunoscuta de localnici sub denumirea de "La Saratura" si este inundata puternic primavara cand are un pronuntat caracter mlastinos.Vegetatia zonei este saraca fiind reprezentata in principal din specii halofile ,iar obiectul ocrotirii il constituie specia Armeria maritima Wild cunoscuta sub denumirea de floarea-sarii,planta baltic-central europeana,fiind una din putinele locatii din Romania unde se gaseste .Este o planta erbacee perena ,care formeaza smocuri dese ,intotdeauna verzi.habitatul format de aceasta specie este considerat un habitat prioritar la nivelul Uniunii Europene.

Bibliografie:"Transilvania-Trasee turistice in zonele naturale
  de recreere si agrement din Transilvania.Mandri de Romania"