Eu,Hacheldamah...

Eu, Hacheldamah...

de Pr.Nicusor Stroe

Tot iadul s-a înfipt în Tine, tot, Hristoase,
cu tot ce cărnii i-a fost dat să-ndure;
şi viermuielii celei mai impure
i-a dat tot cerul inimii, cu gând şi oase.

N-a fost în Tine fir de păr sau geană,
pe care-n valuri de necurăţie
să nu cufunde-a iadului tărie,
de împărat, de rob, de-arhiereu, mireană.

Paharul şi Botezul în Tine au vărsat
ucigătoare drojdii din cupa putrejunii;
dar morţii-n care Mire nuntirii Te-au lăsat
i-ai prefăcut şi apa picioarelor şi nunii.

Pe mine, ucenicul iubitor de slavă,
care-Ţi urmează numai într-ascuns,
îngăduie-mă-n braţe, cu Mir de Sânge uns,
să Te coboare-n voia Romei voia-mi sclavă.

Dă-mi pe acest Străin, stăpânitor al lumii,
în mine să-L îngrop, -mormântul nou şi viu;
în Sâmbăta Tăcerii să rescriu
pogorâtor, zapisul din pântecele mumii.

Primeşte peste poate, cu preţ de rob vândut,
mormântul ce Te cheamă în grai de rit valah!
Primeşte,-ntru odihna-Ţi, inima-mi de-aşternut!
În mine, (între morţi întâiul), Străine, intră, în Hacheldamah!