Ruga de cainta
de Maria Filipoiu
cu rugă ce se scurge-n roua din privire.
Când brațul tremurând la Tine se închină,
Doamne, să mă acoperi cu dumnezeire!
Să-mi luminezi cugetul, pe calea Ta să merg,
când ochii duc lumină în sufletu-mi pustiu!
Cu sufletul primenit la Tine să merg,
să dobândesc iertare, cât nu e prea târziu.
În lăcaș de suflet pune raza credinței,
să-mi lumineze gânduri spre slavă creștină
și să îndepărteze păcatul neputinței,
când calea spre voința Ta îmi e străină.
Călăuzește-mi spirit, să vină la Tine,
Iisuse Hristoase, Adevărul și Viața
să îmi arate Calea numai către bine.
Că Ție încredințez a vieții speranță.
Smerită mă îmbrac în haine de credință,
la Sfânta Judecată să vin cu chip smerit.
Să nu-mi fie prea aspră ultima sentință
că, nu ți-am urmat pașii, cum ar fi trebuit.
Să nu-mi pedepsești suflet, de nesocotința
ce mi-a întunecat calea spre lumina Ta,
azi îmi mustrez cuget și îi adopt căința.
Ca Tu să-mi binecuvântezi eternitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu