VRAJA DE DRAGOSTE
Spre draga de Dumineca ma sculai,
Pe potecuta plecai,
Pe poteca necalcata,
De roua nescuturata,
La riul lui Iordan.
Gasii acolo o fata spalandu-se
Dichisindu-se.
Eu asa fata vazui,
Indarat ma ‘ntorsei ;
Chiraindu-ma,
Jeluindu-ma.
Maica Santa Maria m’auzii
Pe scara de argint se pogori
Si de mana ma lua
Si cu mine pleca.
La riul lui Iordan,
La fantana lui Bogdan.
Apa cu drepta lua
Si peste mine arunca
Si pe mine ma spala,
De uriciuni,
De dataturi,
De cuvinte rele,
De napasturi rele.
Imi puse in prept sorele cu razele.
Tota lumea se uita cu drag la ele.
In frunte ‘mi puse steua mare,
Se uita la mine cu drag lumea si tara;
Imi puse in umeri,
Doi luceferei,
Tota lumea se uita cu drag La ei;
In spate imi puse luna cu stele,
Se uita lumea cu drag la ele.
Maica Precista nu ma lasa,
Ci de mana dreapta ma Iua,
Si cu mine pleca,
In campul cu dorul,
Unde infloreste bujorul.
Cu busuioc cu buciuma,
Tote dragostile le aduna,
Si in ast vas le baga
Si pe mine le arunca.
Si pe mine ma facu frumos si dragastos
La tota lumea,
La tota multimea.
Si remasei curat, luminat,
Ca argintul stricorat,
Ca Maica Precista ce m’a lasat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu