Motel Lotrişor - I. F. Lotrişor - Plaiul Lotrişorului - mănăstirea Frăsinet - Băile Olăneşti
Marcaj: bandă albastră
Durată: 5½ - 6½ ore.
Traseu accesibil vara şi iarna
Trasee de legătură: 12, 14 şi 16
Traseul, recent marcat, foloseşte ca bază turistică motelul Lotrişor, aflat la vărsarea Lotrişorului în Olt (DN 7, km 202). Accesul se face numai pe şoseaua naţională (staţii I.G.O. la Cozia şi Lotrişor, staţia I.T.A. la Gura Lotrului). Drumul forestier spre cheile Lotrişorului se ramifică din spatele motelului (292 m alt.). Peisajul este deosebit; stînci din gnaise oculare, pante foarte dure, şipote înspumate, vegetaţie bogată. După cca ¾ oră, după o curbă largă (km 3,2; 500 m alt.), un vuiet de ape anunţă o frumoasă cascadă, ce inundă pantele stîncoase şi se sfarmă în mii de stropi în văgăuna bolovănoasă. Este cascada Lotrişorului, cea mai recentă cascadă artificială din Munţii Căpăţînii. Mai sus de cascadă şoseaua urcă direct prin vadul sec al văii, în timp ce pîrîul curge deviat într-un tunel. Marcajul urmează o cale diferită de şosea: trece apa pe punte, foloseşte poteca (brîna) pînă deasupra cascadei (foişor), apoi traversează o şa şi coboară din nou în şosea. Aici însă puntea suspendată în vecinătatea tunelului este şubredă. Prezentînd mari pericole este mai bine să se renunţe la această ,,scurtătură" rămînînd pe drumul forestier, care este dealtfel foarte frumos. De la cascada Lotrişor poteca intră pe porţiunea cea mai strîmtă a văii ce trece pe lîngă cascada Şuviţa, ocoleşte pintenul muntelui şi ajunge lîngă puntea şubredă amintită. De aici în sus cheile sînt mai primitoare şi la km 5,2 drumul se ramifică la gura văii Scorţaru. Pe dreapta, urmărind apa Lotrişorului, şoseaua ne conduce după 200 m la I. F. Lotrişor (680 m alt.), unde întîlnim traseul 14. Urcuşul spre plaiul Lotrişorului începe însă la ramificaţia şoselei. Luăm apă pentru 3-4 ore. Din şosea poteca urcă brusc la stînga (săgeată), pe culme pînă în şaua din plaiul Lotrişorului. Aici pătrunde, din stînga, traseul 16 (marcaj cruce roşie). Spre vest şi nord-vest avem o amplă privelişte spre Dosu Pămîntului, Claia cu Brazi şi pereţii Narăţului. Pe culmea îngustă, practic neramificată, orientarea este uşoară. După aproape o oră de urcuş poteca părăseşte culmea şi se abate pe versantul estic, ajungînd în şaua Sturii Olăneştilor, pe culmea principală, unde întîlneşte traseul 12 (bandă galbenă). Prima parte a traseului, lungă de cca 500 m, este comună cu marcajul bandă galbenă; la ramificaţia traseului 12, pe muntele Roştea, întîlnim săgeţi indicatoare. Poteca marcată cu bandă albastră coboară înainte pe culme, prin pădurea cu poieniţe; trece o şa, apoi coboară pe lîngă vîrful Frăsinet (997 m) pînă în prima şa, de unde coteşte la dreapta spre barăcile I. F. Coborîm la drumul forestier, iar de aici încă 250 m pînă la mănăstirea Frăsinet. Şoseaua ne conduce pe valea Muereasca, unde se află o altă mănăstire. Părăsim şoseaua forestieră care coboară spre Muereasca de Sus (staţia I.T.A.), intrăm pe poteca spre Şuta. După cca 20 min. de la mănăstirea Frăsinet, atingem cătunul Şuta, apoi trecem dealul Culmea lui Nic şi coborîm spre sud-vest la Băile Olăneşti.
Foto:Wikimedia Commons
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu